Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Subiecte > Tibet
50 de Ani de Reforme Democratice în Tibet(I)
2009/04/05

Biroul de Presă al Consiliului de Stat al

Republicii Populare Chineze

Martie 2009, Beijing

CUPRINS

Cuvânt Înainte

I. Societatea iobăgistă feudală din vechiul Tibet în care guvernarea se contopea cu practicarea religiei

II. Reformele democratice tumultuoase din Tibet

III. Uriaşele transformări istorice din Tibet de-a lungul unei jumătăţi de secol

Cuvânt de Încheiere

CUVÂNT ÎNAINTE

Tibetul este din cele mai vechi timpuri parte inalienabilă a Chinei. Eliberarea paşnică a Tibetului, izgonirea din Tibet a forţelor agresoare ale imperialismului, înfăptuirea reformelor democratice şi abolirea sistemului iobăgist feudal în Tibet, sistem ce contopea guvernarea cu practicarea religiei, reprezenta o parte componentă importantă a revoluţiei naţionale şi democrate a poporului chinez împotriva imperialismului şi feudalismului, revoluţie ce se desfăşura din epoca modernă încoace, reprezenta, de asemenea, o sarcină istorică importantă a guvernului chinez, după proclamarea Republicii Populare Chineze.

Tibetul înainte de 1959 era arealul unei societăţi iobăgiste feudale, mai întunecată şi mai înapoiată decât cea din Evul Mediu european, societate în care se contopeau guvernarea cu practicarea religiei. Cel de al 14-lea Dalai Lama, în calitate de căpetenie a Sectei Gelug a budismului tibetan, era şi şeful guvernului local în Tibet, concentrând în propriile-i mâini puterile extraordinare ale administraţiei şi religiei, el fiind exponentul reprezentativ al clasei feudale a stăpânilor de iobagi din Tibet. Stăpânii de iobagi care nu însumau nici 5% din populaţia totală a Tibetului deţineau marea majoritate a mijloacelor de producţie din Tibet şi monopolizau avuţia materială şi spirituală a Tibetului; iar iobagii şi sclavii, care erau cifraţi la peste 95% din populaţie, nu aveau mijloace de producţie şi nici libertate personală, erau supuşi celor mai crâncene asupriri şi exploatări, se zbăteau în tragica realitate a sărăciei extreme, neputându-se vorbi nici măcar de dreptul de a fi om. Domnia îndelungată a sistemului iobăgist feudal ce contopea guvernarea cu practicarea religiei a înăbuşit vitalitatea şi vigoarea societăţii tibetane, făcând ca societatea tibetană să se îndrepte spre decădere şi dispariţie.

În 1951, Guvernul Popular Central a încheiat cu Guvernul Local Tibetan ,,Convenţia cu privire la modalităţile de eliberare paşnică a Tibetului" ( Mai jos, pe scurt ,,Convenţia cu 17 articole"); astfel, Tibetul s-a eliberat din corzile forţelor agresoare imperialiste, a înfăptuit eliberarea paşnică şi au fost create premisele fundamentale ale realizării în comun, de către Tibet împreună cu întreaga ţară, a progresului şi dezvoltării.

,,Convenţia cu 17 articole" a confirmat necesitatea reformării sistemului social din Tibet, a subliniat că ,,guvernul local tibetan trebuie să înfăptuiască din proprie iniţiativă reforme", însă, luând în considerare situaţia specială în care se găsea Tibetul, Guvernul Popular Central a adoptat o atitudine prudentă faţă de înfăptuirea reformelor, recurgând la sfaturi şi aşteptând cu extrem de multă răbdare, indulgenţă şi sinceritate ca gruparea dominantă superioară pe întinderile Tibetului să purceadă din proprie iniţiativă la înfăptuirea reformelor. Însă, incitaţi şi sprijiniţi de forţe imperialiste, unele persoane din gruparea dominantă superioară din Tibet, confruntaţi cu cererile populaţiei care se amplificau pe zi ce trecea, cereri ce revendicau reforme democratice, s-au declarat cu desăvârşire împotriva reformelor, susţinând cu înverşunare că ,,nu se vor înfăptui reforme vreme îndelungată", că ,,niciodată nu se vor înfăptui reforme", încercând să menţină pentru totdeauna sistemul iobăgist feudal ce contopea guvernarea cu practicarea religiei; aceştia, la 10 martie 1959 au rupt ,,Convenţia cu 17 articole" şi au dezlănţuit mişeleşte o rebeliune armată generală. În această situaţie, pentru a proteja unitatea ţării şi interesele fundamentale ale poporului tibetan, Guvernul Popular Central împreună cu poporul tibetan a pacificat rebeliunea armată. Concomitent cu aceasta, în Tibet s-a pornit o entuziastă mişcare de mase în favoarea reformelor democratice, a fost abolit sistemul iobăgist feudal ce contopea guvernarea cu practicarea religiei, au fost eliberate milioane de iobagi şi sclavi, s-a deschis o nouă epocă -- aceea în care poporul tibetan devine stăpân în casa sa şi pe soarta sa. Acestea au fost prefacerile sociale cele mai ample, cele mai profunde şi cele mai măreţe din istoria dezvoltării Tibetului, au reprezentat evenimente istorice importante, ce marcau o nouă epocă în dezvoltarea socială şi în propăşirea drepturilor omului în arealul Tibetului, ele constituindu-se, de asemenea, într-un uriaş progres, de o mare importanţă, în istoria dezvoltării civilizaţiei umanităţii şi în istoria drepturilor universale.

De o jumătate de secol, populaţia de diferite etnii a Tibetului eliberat, sub grija Guvernului Popular Central şi cu sprijinul poporului din întreaga ţară, cu starea de spirit proprie stăpânului şi cu un entuziasm fără precedent s-a antrenat în măreţul proces de construire a noii societăţi, de făurire a noii vieţi: a înfăptuit, una după alta, minuni ce nu au fost niciodată pomenite în istoria Tibetului. În dezvoltarea orânduirii sociale din Tibet au fost săvârşite salturi, opera constructivă de contemporanizare şi-a schimbat înfăţişarea de la o zi la alta, înregistrând progrese spectaculoase, întreaga fizionomie a societăţii a cunoscut o schimbare istorică, ea prezentând o cu totul altă înfăţişare, cauza drepturilor omului a înregistrat un progres important ce a atras atenţia întregii lumi.

În acest an se împlinesc 50 de ani de la înfăptuirea reformelor democratice în Tibet. Aruncând o privire retrospectivă asupra procesului istoric tumultuos pe care l-a reprezentat înfăptuirea reformelor democratice în Tibet şi asupra uriaşelor prefaceri istorice, pe cât de ample pe atât de profunde, petrecute în Tibet de-a lungul acestor 50 de ani, dezvăluind legităţile dezvoltării sociale din Tibet, demascând, prin folosirea faptelor, minciunile răspândite de clica dalai-istă cu referire la ,,problema Tibetului", ca şi înfăţişarea adevărată a celui de al 14-lea Dalai Lama, se favorizează clarificarea adevărurilor şi a neadevărurilor istorice, se permite oamenilor de rând să cunoască şi mai bine adevăratul Tibet, Tibetul în dezvoltare şi transformare.

Pagina: [I]   [II] [III] [IV]  [V]



[Suggest to a Friend]
       [Print]