Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Relatii chino-romane
REFLECŢII LA 60 DE ANI DE RELAŢII SINO-ROMÂNE
2009/10/23

 

liu zengwen,

Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al

Republicii Populare Chineze în România

La 5 octombrie sărbătorim 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Republica Populară Chineză şi România. Am fericirea ca, în calitate de al 17-lea ambasador al Chinei acreditat în România, să fiu – împreună cu prietenii din cele două ţări – martorul acestui moment istoric important. Este un jalon în istoria relaţiilor dintre ţările noastre, ce presupune continuarea operei înaintaşilor şi, cu atât mai mult, proiecte pentru viitor.

În octombrie 1949, România a fost a treia ţară care a recunoscut Republica Populară Chineză. La scara istoriei, 60 de ani reprezintă doar o clipă, însă relaţiile sino-române, de la debutul lor până în ziua de astăzi, au înfăţişat lumii momente strălucite, au rodit o bogăţie de fructe. În anii '50 ai secolului al XX-lea, România a ajutat China să-şi dezvolte industria petrolieră. În august 1968, atunci când România era ameninţată cu o invazie străină, premierul Zhou Enlai s-a deplasat personal la Ambasada României din China, unde a participat la recepţia prilejuită de Ziua naţională şi a declarat fără echivoc: „Poporul chinez vă sprijină". În luna mai a anului 1970, când România a fost lovită de mari inundaţii, guvernul Chinei i-a oferit un ajutor în valoare de 52.600.000 yuani (echivalentul a aproximativ 25.000.000 dolari americani), reprezentând aproximativ o treime din ajutorul primit atunci de România.

În octombrie 1971, România s-a numărat printre ţările care au iniţiat rezoluţia ce a condus la restabilirea poziţiei legitime a Republicii Populare Chineze în Organizaţia Naţiunilor Unite, în cursul sesiunii celei de a 26-a Adunări Generale a ONU. În luna iulie a anului 1994, în cursul vizitei în România, premierul Li Peng a expus cele patru orientări politice fundamentale ale dezvoltării relaţiilor Chinei cu statele din Europa Răsăriteană.

În mai 2003, când poporul chinez rezista „gripei atipice", când, unele după altele, delegaţiile străine îşi amânau vizitele dinainte stabilite, prim-ministrul Adrian Năstase, din proprie iniţiativă, a propus să întreprindă o vizită în China, vizită pe care preşedintele Hu Jintao a elogiat-o, ca expresie a profundei prietenii sino-române, potrivit zicalei „sentimentele adevărate la nevoie se cunosc". În iunie 2004, China şi România au stabilit între ele relaţii de parteneriat amplu de prietenie şi cooperare.

Anii '70, când relaţiile sino-române au fost cele mai strânse, au fost şi cei în care eu însumi am început să stabilesc cu România „cele mai strânse contacte". Din 1973, de când am început să învăţ limba română, trecând prin activitatea la Asociaţia de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea şi continuând cu cele patru mandate de diplomat la Ambasada R.P.Chineze în România, am trăit 36 de ani în strânsă asociere cu România. Amintindu-mi, mă încearcă mii şi mii de emoţii. Am ajuns să percep şi să înţeleg şi mai profund relaţiile de parteneriat amplu de prietenie şi cooperare dintre cele două ţări.

România este ţara în care am lucrat cea mai multă vreme în afara graniţelor patriei. Am ajuns să fiu şi martorul unor momente importante ale dezvoltării relaţiilor dintre cele două state, din anii '80, şi participantul nemijlocit la progresul profundei prietenii dintre popoarele celor două ţări. În 1989, ţările socialiste din Europa Răsăriteană, inclusiv România, asemenea pieselor de domino, au suferit, una după alta, schimbări ale orânduirii sociale. Vizita, din luna iulie a anului 1994, a premierului Li Peng în România a fost prima de acest tip în ţările din spaţiul est-european, după schimbările dramatice respective. În cursul vizitei oficiale, premierul Li Peng a expus cu claritate, cum aminteam mai înainte, cele patru orientări politice fundamentale ale Chinei faţă de statele din Europa Răsăriteană: să respecte opţiunea popoarelor ţărilor respective, să nu se amestece în treburile interne ale altor ţări; să dezvolte prietenia tradiţională, să coexiste în pace şi prietenie; să intensifice colaborarea mutual-avantajoasă, pentru ca împreună să se dezvolte şi să înflorească; să sprijine reglementarea paşnică a litigiilor, să promoveze stabilitatea în regiune. Ulterior, cele patru orientări fundamentale au fost considerate pretutindeni piatra unghiulară a dezvoltării relaţiilor Chinei cu ţările est-europene, după schimbările uriaşe survenite.

Eu personal consider că au existat trei motive pentru care România a fost aleasă ţara unde să fie expuse aceste orientări: 1. conducătorii ambelor ţări nutreau dorinţa puternică de a menţine şi dezvolta pe mai departe relaţiile bilaterale; 2. contactele şi schimburile dintre China şi România, chiar după schimbările dramatice din Europa Răsăriteană, nu au fost întrerupte; 3. temelia prieteniei tradiţionale dintre cele două ţări era una trainică.

În luna iunie a anului 1996, a întreprins o vizită oficială în România preşedintele Jiang Zemin, familiarizat cu situaţia din ţară şi care nutrea sentimente puternice faţă de ea. Preşedintele Jiang Zemin a lucrat cândva în România, ca specialist în construcţii mecanice. El putea conversa în limba română şi recita versuri din Mihail Eminescu.

Vizitând România în calitate de şef al statului, preşedintele voia să exprime respectul şi înţelegerea poporului chinez faţă de opţiunea poporului român şi să dea expresie disponibilităţii părţii chineze de a continua dezvoltarea relaţiilor sino-române, pe baza celor cinci principii ale coexistenţei paşnice, sperând în veşti despre prietenia din generaţie în generaţie între cele două popoare. Preşedintele Jiang a spus: „Prietenia dintre popoarele chinez şi român a fost dintotdeauna temelia trainică a dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări. În China există un vers antic: «Fie ca oamenii să dăinuie în veci şi de la mii de li să se bucure de aceeaşi lună»; prietenia sino-română să fie aidoma celei descrise în acest vers, să dureze peste veacuri".

În luna iunie a anului 2004, cu prilejul împlinirii a 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între China şi România, preşedintele ţării, Hu Jintao, a întreprins o vizită de stat în România. În cursul întrevederilor, preşedintele Hu a subliniat de repetate ori că, indiferent de modificările climatului pe arena internaţională, ca şi de transformările foarte mari intervenite în situaţia internă din cele două ţări, prietenia profundă dintre cele două ţări şi popoare a rămas neschimbată, înaltul grad de încredere politică reciprocă a rămas neschimbat, disponibilitatea onestă de întrajutorare în momente grele a rămas neschimbată.

Aceste relaţii bune sunt rodul eforturilor comune ale conducătorilor şi popoarelor celor două ţări, al cultivării lor cu migală, sunt o avuţie preţioasă, ce nu a fost dobândită cu uşurinţă şi, de aceea, ambele părţi se cuvine să le preţuiască. În cursul vizitei, şefii celor două state au semnat Declaraţia Comună a României şi a Republicii Populare Chineze privind stabilirea unui parteneriat amplu de prietenie şi cooperare, fixând astfel o poziţionare exactă a relaţiilor dintre cele două ţări şi indicând o direcţie corectă dezvoltării relaţiilor sino-române în noul secol. Ea a devenit busola reglementării activităţilor concrete bilaterale.

În timpul misiunii mele în România am întâlnit personalităţi din diferite cercuri, de la oficialităţi de diferite ranguri – preşedinte, preşedinţi ai celor două Camere, prim-miniştri, miniştri titulari ai departamentelor guvernamentale şi conducători ai diverselor partide politice – până la profesori, cercetători şi studenţi din universităţi, academii, institute de cercetări, cărora li s-au adăugat personalităţi prietene din alte cercuri. Printre ele sunt numeroase acelea care şi-au adus o uriaşă contribuţie la strângerea prieteniei dintre cele două ţări şi popoare.

Pentru ca Asociaţia Română de Prietenie cu R.P.Chineză să poată creşte necontenit, preşedintele acelei Asociaţii, fost ambasador în China, Florea Dumitrescu, şi secretarul general al Asociaţiei Române de Prietenie cu R.P.Chineză Ion Dobrică, neţinând seama de vârsta lor înaintată, goneau adesea cu maşinile sute de kilometri spre diversele judeţe, pentru a constitui filiale sau a organiza acţiuni de popularizare a Chinei, a aranja primirile delegaţiilor chineze sosite în vizite în România etc. Din 1995, învingând felurite greutăţi – nu aveau fonduri, nu aveau sediu şi birouri, nu aveau echipamente şi instrumentar pentru birouri etc. –, au reuşit totuşi să înfiinţeze, în cele 41 de judeţe ale României, 34 de filiale ale Asociaţiei, asociind un număr de peste 5.000 de membri, aducându-şi o uriaşă contribuţie la diplomaţia populară dintre China şi România.

La 12 mai 2008, în judeţul Wenchuan, din provincia Sichuan din China, a avut loc un cutremur extraordinar de puternic, de 8 grade pe scara Richter. În seara aceleiaşi zile, am primit personal din partea preşedintelui Traian Băsescu, aflat în vizită în Kuweit, un telefon prin care mi s-au exprimat compasiune şi solidaritate. El a arătat că, deşi România nu este o ţară mare, totuşi, de vreme ce prietenii chinezi au fost loviţi de greutăţi, România va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a-i ajuta. Ulterior, preşedintele Băsescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul Apărării Naţionale, Theodor Meleşcanu, au venit personal la Ambasadă pentru a prezenta condoleanţe.

Prieteni din diferite cercuri sociale din România, prin telefoane şi scrisori, şi-au exprimat durerea profundă faţă de cei năpăstuiţi, ca şi simpatia şi compasiunea faţă de poporul chinez. Guvernul României a hotărât să acorde zonei sinistrate un ajutor umanitar de urgenţă în materiale, în valoare de 860.000 de dolari americani, şi a trimis un avion special care să transporte ajutorul direct în Sichuan. Crucea Roşie din România a deschis timp de trei luni o listă pentru colectarea de donaţii destinate zonei sinistrate. Un general locotenent în retragere, care se apropia de 90 de ani, având ataşat un aparat pentru reglarea ritmului cardiac, a venit la Ambasadă pentru a prezenta condoleanţe şi a oferi o donaţie. Un venerabil pensionar de 92 de ani din provincie, fără nicio ezitare, şi-a transferat pensia pe o lună la Ambasadă. Jandarmeria Română, Direcţia Generală a Vămilor şi alte unităţi din România au organizat în mod spontan acţiuni de colectare de ajutoare.

Acestora li se adaugă copiii de la Palatul Copiilor, care la sfârşit de săptămână au organizat o vânzare voluntară de jucării, întreaga sumă colectată fiind trimisă copiilor din zona sinistrată. Se spune adesea că „mărinimia unei picături de apă se răsplăteşte ca aceea a unui izvor vijelios". Noi vom păstra întotdeauna întipărite în minte şi în suflet afecţiunea autentică căreia i-au dat expresie guvernul şi poporul României, în împrejurarea în care poporul chinez a fost lovit de o cumplită calamitate, ca şi sprijinul pe care ni l-a acordat.

Aruncând o privire înapoi, asupra istoriei relaţiilor bilaterale de-a lungul celor 60 de ani, China şi România au depăşit divergenţele ideologice, au oferit un model de dezvoltare pentru relaţiile inter-statale, lăsând la o parte diferenţele şi punând în valoare lucrurile comune, şi, pas cu pas, au ajuns în etapa importantă a relaţiilor de parteneriat amplu de prietenie şi cooperare.

Ştiu foarte bine că acum se impune să întreprindem acţiuni reale pentru a îmbogăţi conţinutul relaţiilor de parteneriat multilateral de prietenie şi colaborare, să facem lucruri concrete pentru a dezvolta colaborarea bilaterală spre domenii şi mai largi, spre paliere şi mai profunde, se impune să înfăptuim şi mai multe proiecte pentru ca prietenia sino-română să se dezvolte sănătos, stabil şi continuu, în următorii 60 de ani şi în mulţi, mulţi ani de-acum înainte.



[Suggest to a Friend]
       [Print]