Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Relatii chino-romane
Drumul spre modernitate al Chinei în anul Şobolanului (2008)
2008/02/26

Conf. univ. dr. Angelica Băcescu-Cărbunaru Lector univ. dr. Monica Condruz-Băcescu Academia de Studii Economice-Bucuresti După 58 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze şi după o dezvoltare economică rapidă la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, a cărei rată medie anuală de creştere economică a atins aproximativ 10%, această ţară a devenit a patra putere economică din lume după SUA, Japonia, şi Germania, dacă ţinem cont de PIB-ul nominal. Ca atare, China contribuie astăzi cu o medie anuală de aproximativ 13% la creşterea mondială. Se pune desigur întrebarea: care este secretul acestei dezvoltări "miraculoase" într-o perioadă istorică relativ scurtă, în special după 1978, când China a început să aplice politica de deschidere spre exterior şi s-a angajat pe calea unor reforme profunde. Secretul acestei evoluţii "miraculoase" îl constituie calea de dezvoltare aleasă de conducerea chineză, care îmbină posibilitatea sistemului socialist de a-şi concentra forţele asupra obiectivelor majore ale vieţii economice şi sociale cu avantajul economiei de piaţă de a putea distribui şi realiza mai eficient resursele. Faptul că această alegere este mai reuşită, rezultă din aceea că ea corespunde realităţilor chineze şi din rezultatele concrete obţinute. Dacă în 2008 China va reuşi să aibă un aport la economia mondială de 16%, atunci va ajunge să depăşească în unele privinţe şi pe SUA. Astăzi China are un PIB/locuitor de peste 2000/$, are o rezervă valutară de peste 1.500 de miliarde dolari SUA, situându-se pe primul loc în lume, populaţia care trăieşte sub pragul sărăciei s-a redus de la 250 milioane în 1978, la 20 milioane, lucru ce constituie o realizare cu totul deosebită, iar speranţa medie de viaţă s-a ridicat de la 35 de ani în 1949 la 73 ani în 2007. Volumul total al schimburilor comerciale ale Chinei au ajuns astăzi la aproximativ 1800 miliarde de dolari SUA, din care aproximativ 280 miliarde cu Uniunea Europeană, 270 miliarde cu SUA şi 40 miliarde cu Rusia. După Germania, China a ajuns astăzi pe locul 2 în rândul celor mai mari exportatori ai lumii, iar importurile chineze au ajuns la aproximativ 800 miliarde de dolari SUA. Nu acelaşi lucru putem spune despre schimburile comerciale româno-chineze. Astfel, dacă exporturile chineze în România sunt de aproximativ 1,8 miliarde dolari SUA, exporturile române în China sunt de aproximativ 8 ori mai mici. Excedentul comercial al Chinei va ajunge în 2008 la aproximativ 275 miliarde de dolari, lucru ce impune creşterea investiţiilor în străinătate şi încurajarea consumului intern. Acest excedent şi rezerva valutară de aproximativ 1500 miliarde dolari au determinat o apreciere a monedei naţionale, lucru ce dă posibilitatea importului masiv de tehnologii avansate. În acest fel, China nu se va mai concentra asupra creşterii economice, ci asupra dezvoltării durabile, sensibile, pentru a nu mai sacrifica mediul ecologic prin consumul prea mare de energie şi poluare. Deşi este o ţară în curs de dezvoltare, China a înţeles cât de importantă este infrastructura rutieră pentru dezvoltarea sa economică şi dacă la începutul anilor '90 nu exista nici o autostradă, astăzi dispune de aproximativ 46 mii kilometri de autostradă, nu numai modernă dar şi plină de flori, pe care îţi este drag să conduci maşina. O problemă grea pentru China a fost cea a asigurării hranei populaţiei. Prin eforturile deosebite depuse, deşi nu dispune decât de 10% din terenul arabil al globului, a reuşit să producă aproximativ 500 milioane tone de cereale, asigurând astfel hrana pentru 22% din populaţia lumii. China nu a rămas mai prejos în ceea ce priveşte cercetarea spaţiului cosmic. Odată cu lansarea cu succes în anul 2003 a navetei spaţiale Shenzhou-5 şi trimiterea primului cosmonaut chinez în spaţiu, China a devenit a treia ţară din lume, după Rusia şi SUA, care poate să-şi trimită astronauţi în spaţiul extraterestru, iar odată cu lansarea în anul 2005 a navetei spaţiale Shenzhou-6 cu om la bord, China a căpătat statutul de mare putere astronomică a lumii. Desigur că urmează lansări de navete spaţiale cu mai multe persoane la bord, pe perioade mai mari, lansarea unui laborator spaţial şi, în final, instalarea unei staţii spaţiale permanente. După vizita de stat din 2004 a preşedintelui Chinei în România şi cea a preşedintelui României din 2006 în China, relaţiile bilaterale de peste 58 ani s-au consolidat şi mai mult, ştiut fiind că România a fost în 1949 printre primele trei state din lume care a recunoscut Republica Populară Chineză. Investiţiile chineze în România sunt de aproximativ 200 milioane dolari, dar pentru perioada 2006-2010 volumul total al investiţiilor chineze în străinătate va ajunge la 66 miliarde dolari SUA. Putem afirma că în China găsim astăzi un socialism cu chip capitalist, în care modernismul nu înlocuieşte tradiţiile milenare ale acestui vechi popor, iar zgârie norii nu umbresc cu nimic palatele şi grădinile imperiale, templele sau Zidul Chinezesc. Conducerea chineză este conştientă de faptul că mersul economiei în 2008 va fi influenţat de condiţiile internaţionale actuale. Astfel, însuşi premierul chinez Wen Jiabao a declarat că anul 2008 ar putea fi cel mai dificil pentru economia naţională, din cauza incertitudinilor de pe plan mondial şi a problemelor cu care se confruntă piaţa locală (accelerarea inflaţiei la maximul ultimilor 10 ani, declinul bursei, apariţia unor întreruperi în alimentarea cu electricitate ca urmare a condiţiilor meteo extreme din această iarnă etc.). Desigur că acest lucru va impune înăsprirea condiţiilor de politică monetară pentru a combate inflaţia şi a reduce avansul economic. Deşi ţinta oficială a inflaţiei a fost de 3%, în anul 2007 inflaţia totală a fost de 4,5%, lucru datorat creşterii rapide a preţurilor la locuinţe (cu 10,5% numai în decembrie 2007). Cu toate dificultăţile, economia Chinei îşi continuă expansiunea. Astfel, în perioada 2003-2007 ritmul de creştere a depăşit 10%. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, PIB în 2007 a fost de 2330 miliarde euro (24.660 miliarde yuani sau 3410 miliarde dolari). În acest fel China continuă să se poziţioneze la nivel mondial după SUA, Japonia şi Germania, iar pentru 2008 Centrul de Informaţii de Stat din China estimează o creştere a PIB de numai 10,8%. La această creştere desigur că au contribuit în mod substanţial şi investiţiile străine directe care în 2006 au fost de 63 miliarde dolari, iar în 2007 au ajuns la 74,7 miliarde dolari, aşa cum ne precizează Ministerul Chinez al Comerţului, cifră care exceptează investiţiile din sectorul financiar. De menţionat că după aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului în decembrie 2001, investiţiile străine directe, altele decât cele din sectorul financiar, au fost de peste un miliard pe săptămână. Cu toate că autorităţile chineze au început să introducă o serie de restricţii pentru investiţiile străine în anumite sectoare de activitate (energie, minerit etc.), nivelul acestor investiţii nu va scădea, dar va fi redirecţionat spre alte sectoare decât sectorul manufacturier ieftin, care s-a dovedit a fi ţinta preferată în trecut a investitorilor străini. Astfel, pentru a evita supraîncălzirea economiei chineze, Comisia de Stat pentru Dezvoltare şi Reformă a stabilit să fie restricţionate investiţiile străine în sectorul imobiliar şi cel financiar, în industria petrolieră şi a materialelor rare, în industriile producătoare în care China deţine capacităţi şi tehnologii de vârf etc. Dacă investiţiile străine în tehnologiile de vârf şi producţia de materiale şi echipamente avansate sunt binevenite, în domeniul resurselor minerale, în rafinării de talie mică şi mijlocie, în instalaţii de procesare a cuprului, zincului sau în exploatarea aurului, argintului şi platinei asemenea investiţii sunt interzise. De asemenea sunt limitate investiţiile în proiecte imobiliare din domeniul hotelier, vile, clădiri de birouri şi centre comerciale, tocmai pentru a limita creşterea preţurilor pe piaţa imobiliară. Un exemplu în sensul celor menţionate mai sus îl reprezintă intenţiile de extindere pe piaţa chineză a producătorului de echipamente de comunicaţii Cisco Sistems Inc. care a făcut deja investiţii de 8,5 miliarde dolari, cu investiţii pe mai mulţi ani de 16 miliarde dolari. Pe de altă parte, noua agenţie de investiţii China Investment Corp., care dispune de 200 miliarde de dolari, va evita achiziţii de companii petroliere, companii aeriene străine sau companii de telecomunicaţii, urmând ca două treimi din fondurile sale să fie investite în băncile controlate de statul chinez. De asemenea, începând cu 2008 vor fi eliminate regimurile fiscale preferenţiale pentru unele companii, iar angajatorii vor fi obligaţi să ofere mai multor muncitori contracte de angajare pe termen lung ce vor îngreuna concedierea acestora. Dacă comparăm însă investiţiile externe ale Chinei, încurajate de astfel de autorităţile de la Beijing cu cele ale investitorilor străini, vom constata că în 2007 acestea au fost de aproximativ 20 miliarde dolari, lucru ce reprezintă mai puţin de o treime din intrări. China a devenit una din cele mai mari exportatoare din lume. Imensul excedent comercial îi provoacă o serie de conflicte cu Uniunea Europeană şi cu SUA. Pe fondul aprecierii yuan-ului în 2008, va avea loc o temperare a exporturilor şi o revigorare a importurilor, în special pentru asigurarea surselor energetice. Astfel, pe fondul creşterii economiei interne, consumul de energie al Chinei în ultimii 30 de ani a crescut în medie cu 5% pe an, pe când PIB-ul a crescut în medie cu 9,6% anual. Observăm că sectorul energetic alimentează o economie care creşte aproape dublu faţă de acesta. China este al doilea mare producător de energie din lume, cu 2,38 miliarde tone de cărbune, 184 milioane tone de petrol şi 58,55 miliarde metri cubi de gaze naturale; cu toate acestea, 43% din petrolul consumat în 2005 provenea din import. Totodată, China este şi al doilea consumator de energie din lume, echivalent cu 2,46 miliarde tone de cărbune în 2006 şi se estimează că până în 2020 necesarul de petrol va ajunge la 450 milioane tone, din care 250 milioane tone vor fi importate. În această situaţie, autorităţile chineze au adoptat o politică de reducere a consumului de energie până în 2010 cu 20% faţă de 2005. Pentru a-şi asigura independenţa energetică, China promovează activ energia nucleară. Dacă astăzi are în funcţiune doar 9 centrale atomice cu o capacitate de 6990 MW, până în 2020 se vor mai construi 30 de unităţi cu o capacitate de 40.000 MW. Este firească preocuparea conducerii chineze, dacă ţinem cont că însuşi zona Asia-Pacific deţinea în 2006 aproximativ 3% din rezervele mondiale de petrol, 8% din cele de gaze naturale şi 33% din rezervele mondiale de cărbune, însă ocupă locul doi pe glob după America de Nord în ceea ce priveşte consumul de resurse energetice cu 29,5%. În acest context, China deţine aproximativ 31% din consumul de petrol al acestei regiuni, fiind urmată de Japonia cu 20%, iar decalajul între consum şi producţia de petrol este de aproximativ 3,76 milioane barili pe zi, deşi deţine 8,1% din capacitatea mondială de rafinare şi 7,5% din importurile totale de petrol. În aceste condiţii proporţia cărbunelui în consumul total de energie a scăzut de la 76% la 68% în ultimii 20 de ani. Guvernul chinez a eliminat facilităţile fiscale la exporturile de cărbune şi a impus tarife la export. Deşi producţia de cărbune a crescut de la 998 milioane tone în 2000 la 2,38 miliarde tone în 2006, exporturile de cărbune au scăzut de la 82,9 milioane tone în 2003 la 2,15 milioane tone în 2007, iar huila asigură aproximativ 70% din producţia de energie electrică. Există şi proiecte mari de investiţii, începând cu cablul submarin de telecomunicaţii care leagă direct China de SUA, care se va întinde pe 18.000 de kilometri şi va costa 500 milioane de dolari şi terminând cu conducta vestică de gaze şi conducta estică de gaze prin care Rusia va livra Chinei până la 80 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Compania informatică Microsoft, care a pătruns în China în 1992, doreşte să investească 100 milioane dolari anual în 6000 de companii similare din 36 de oraşe ale Chinei. China Shipping Container Line a inaugurat deja în 2007 "expresul săptămânal" de containere ce leagă direct portul Shanghai de Constanţa, la terminalul din Agigea, care va derula un mare volum de schimburi reciproce de mărfuri. Prin aceasta se caută diminuarea decalajului dintre exporturile chineze în România şi exporturile româneşti în China, precum şi pătrunderea produselor chinezeşti în Uniunea Europeană, excedentul comercial al Chinei în relaţia cu UE apropiindu-se de 10 miliarde de euro. Până în 2020 China are în vedere construcţia celei mai lungi reţele feroviare de mare viteză din lume, de circa 12.000 km, care vor circula cu o viteză de 200-300 km pe oră. Din această reţea va face parte linia de 1318 km ce va face legătura dintre Shanghai şi Beijing. China a şi semnat cu Franţa în 2007 mai multe contracte comerciale în valoare de aproximativ 20 miliarde de euro şi care cuprind printre altele vânzarea a 160 avioane de pasageri Airbus, în principal din familia A320 pentru o sumă de 12 miliarde euro. De asemenea, grupul francez de electricitate EDF împreună cu partenerul chinez CGNPC vor constitui o firmă mixtă de exploatare a centralelor nucleare din China. Producătorul francez de echipamente de telecomunicaţii Alcatel-Lucent a încheiat un contract pentru extinderea reţelelor de telefonie mobilă GSM, iar Airbus a început deja în 2007 lucrările de construcţie a unei uzine de asamblare în oraşul Tianjin ce va fi finalizată în 2009, iar în 2016 va produce 300 aparate de zbor pentru pasageri. Fiind cel mai mare consumator de energie din lume, după SUA, China îşi majorează consumul anual de energie în medie cu 7,5 milioane barili pe zi. Ca atare, în ultimii cinci ani se accelerează construirea oleoductelor şi gazoductelor între Rusia şi China. Astfel, Rusia construieşte Marele Oleoduct Oriental, conductă care va avea în final 4000 kilometri, din care deja s-au construit 1200 km şi care va aproviziona prin două ramuri Japonia şi centura industrială din nord-estul Chinei. Rusia şi China au în proiect şi construirea a trei mari gazoducte, care vor uni Siberia şi regiunea occidentală chineză, Irkutsk cu Daging din nord-estul Chinei şi respectiv insula Salahin cu China. Aceste gazoducte vor concentra o capacitate combinată de gaze ruseşti de aproximativ 80 miliarde metri cubi pe an. De menţionat că reţeaua de oleoducte şi gazoducte a Chinei a ajuns la 48.000 km, crescând în perioada 2004-2007 cu 62%. PetrolChina, divizie a China National Petroleum Corp, a cărei capitalizare a ajuns la circa 1.000 miliarde de dolari, a devenit de două ori mai mare decât valoarea de piaţă a concurentului american Exon, de 488 miliarde dolari. În acest fel, cel mai mare grup chinez de energie, a devenit şi cea mai valoroasă companie la nivel mondial listată la bursa din Shanghai, cu o producţie de 5,5 milioane barili petrol în 2007. Guvernul chinez stimulează companiile naţionale să investească în Rusia, astfel ca până în 2020 investiţiile totale să ajungă la 12 miliarde dolari, în sectoare precum cel energetic, manufacturier, agricultură, piscicultură şi silvicultură. Schimburile comerciale cu Rusia au ajuns în 2007 la peste 40 miliarde dolari, în 2020 urmând a atinge 80 miliarde dolari. Principalii piloni pe care se sprijină creşterea economică chineză au fost şi sunt investiţiile şi schimburile comerciale. Producţia industrială anuală a Chinei a crescut anualizat cu 18,9 procente. Conducerea chineză încearcă să restrângă creşterea economică accelerată alimentată de exporturi şi de investiţii, pentru a reduce eventualele probleme financiare. Astfel, au fost impuse noi taxe în vederea restrângerii exporturilor de oţel şi alte produse ce necesită un consum mare de energie sau sunt poluante. Interesantă este şi contribuţia diferitor sectoare ale economiei la crearea Produsului Intern Brut al Chinei. Astfel, sectorul primar contribuie cu 10,9%, sectorul secundar cu 50,3% iar sectorul terţiar cu 38,8%, acesta din urmă având o dinamică superioară. Conducerea chineză dă o mare atenţie modernizării şi restructurării tuturor ramurilor economiei, începând cu cele de vârf şi terminând cu turismul şi agricultura. De exemplu, China a semnat în 2007 un contract cu compania nucleară de stat franceză Areva pentru două reactoare nucleare, inclusiv combustibilul necesar pentru 10 ani. În 2008 China îşi propune să producă peste 10 milioane de autovehicule, din care peste 5 milioane de berline după ce în 2007 au produs 9,04 milioane, în creştere cu 22,9% faţă de 2006 şi din care 4,95 milioane de autovehicule de pasageri. Important este acum ridicarea nivelului tehnologic al acestora şi realizarea standardelor de poluare cel puţin la nivelul Euro 3, pentru a proteja mediul de emisiile de gaze. Să ne gândim doar la faptul că numai în Beijing numărul autovehiculelor se apropie rapid de 3 milioane. China îşi propune, de asemenea, să vândă maşini de producţie proprie în afară. Astfel, conform alianţei formate între reţeaua de servicii bancare şi de retail Grupo Elektra din Mexic şi unul din cei mai mari producători auto din China – FAW Group Corp, se va construi până în 2010 o nouă uzină de 150 milioane de dolari în vestul Mexicului, care va produce 100.000 de maşini anual, la un preţ cu 10% mai mic decât principalii competitori. O firmă care s-a instalat bine pe piaţa chineză este Wolkswagen AG, care în 2006 a comercializat 711.360 unităţi, în 2007 910.491 unităţi în 2008 va vinde peste un milion de maşini marca Wolkswagen, Audi şi Skoda, depăşind încă din 2007 vânzările în China ale rivalului american General Motors. China doreşte să-şi valorifice tot mai mult imensul potenţial turistic, lucru ce a făcut să-şi propună continuarea a circa 200.000 de hoteluri, complexe turistice şi hosteluri până în 2015, numărul de hoteluri de cinci stele crescând de la 361 la 500. Se apreciază că în 2015 peste 100 milioane de turişti vor vizita China şi cam tot atâţia chinezi vor vizita lumea. De fapt investiţiile străine în domeniul hotelier au apărut încă de acum trei decenii, lucru ce a făcut ca de atunci să intre pe piaţa chineză 67 de lanţuri hoteliere şi 41 de grupuri internaţionale ce gestionează 516 hoteluri. Se preconizează că în cincinalul 2006-2010 investiţiile naţionale şi străine în sectorul hotelier să ajungă la 47,14 miliarde de dolari. Ritmul alert al investiţiilor în acest domeniu a făcut ca la finele anului 2007 în China să existe peste 14.000 de hoteluri clasificate după modelul stelelor, de 100 de ori mai multe ca în 1978. Nu trebuie să uităm că China este cel mai mare producător de oţel din lume şi că preconizează ca această producţie în 2008 să crească cu 10% şi să ajungă la 540 milioane de tone. De asemenea, producţia de fontă va creşte în 2008 tot cu 10% faţă de 2007, şi va ajunge la 510 milioane de tone. Cel mai mare producător mondial de oţel, ArcelorMittal care realizează 10% din producţia mondială, a dobândit pachetul acţiunilor de control la China Oriental Group, care produce oţel în provincia Hebei din nordul ţării şi în sudul ţării la Guandong, plătind de-a lungul anilor circa 769 milioane de dolari. Menţionăm că acest grup deţine şi combinatele siderurgice de la Galaţi, Iaşi, Roman şi Hunedoara, precum şi operatorul portuar Rom-portmet Galaţi. Guvernul chinez preconizează şi o serie de schimbări structurale în agricultură. Astfel, de exemplu, s-a realizat un plan de stimulare a culturii cartofului în detrimentul altor culturi tradiţionale, precum orezul, care este alimentul de bază al bucătăriei chineze timp de milenii. Având în vedere că doar 13% din suprafaţa Chinei este teren cultivabil şi că seceta şi inundaţiile încearcă tot mai des ţara, se consideră că creşterea suprafeţei cultivate cu cartofi ar putea să rezolve deficitul de teren arabil şi de resurse hidrologice, precum şi să garanteze aprovizionarea cu cereale, al căror preţ a explodat în 2007, crescând inflaţia. Se preconizează că suprafaţa cultivată cu cartofi să ajungă în 2010 la 6,67 milioane hectare, iar producţia medie la hectar la 1200 kilograme. Ca urmare a creşterii preţurilor petrolului şi a produselor alimentare, China a înregistrat în 2007 cea mai mare rată a inflaţiei din ultimii 10 ani, care a ajuns la 4,5%, cu toate că obiectivul anual prognozat a fost de 3%. Ca atare, pentru a stopa creşterea inflaţiei, guvernul chinez a hotărât ca în 2008 să îngheţe preţurile la energie, chiar în condiţiile în care preţul barilului de petrol va ajunge la 100 de dolari. De fapt vor fi îngheţate preţurile la produsele petroliere, gaze naturale, energie electrică şi la anumiţi fertilizatori pentru agricultură, tarifele la apă, la transport public şi la serviciile medicale. În vederea intensificării relaţiilor comerciale dintre România şi China, Banca de Export-Import a României (EximBank România) a încheiat un acord de cooperare cu Banca de Dezvoltare a Chinei, pentru a identifica elementele de interes comun în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile exportate/importate de clienţi, derularea de proiecte în domeniul infrastructurii şi industriei, precum şi promovarea oportunităţilor de afaceri şi investiţii din ţările pe care le reprezintă. A treia bancă la nivel mondial şi cea mai mare bancă din Europa HSBC a devenit prima bancă străină ce şi-a deschis o sucursală într-o zonă rurală a chinei, prin intermediul filialei sale HSBC Rural Bank, în provincia Hubei din centrul-est, unde oferă o multitudine de servicii companiilor rurale orientate către export, precum şi credite ţăranilor chinezi. Şi grupul Société Général SA, al doilea ca mărime din Franţa, prin divizia sa de servicii de gestionare de patrimoniu SG Private Banking, intenţionează să atragă pe clienţii bogaţi care pot să investească peste 20 milioane de euro pentru a creşte activele. În 2008 aceasta vizează pe clienţii chinezi dispuşi să investească o sumă mai mare de 500.000 de dolari. Pentru a deschide în continuare piaţa locală de capital către investitorii străini, China va ridica plafonul la investiţiile străine în titluri de stat, de la 10 la 30 miliarde dolari. De asemenea, autorităţile chineze vor permite rezidenţilor să investească sume tot mai mari în străinătate. O problemă importantă pentru China este ocuparea cât mai deplină a forţei de muncă. S-a conturat ideea ca o parte din forţa sa de muncă necalificată să fie exportată şi în România. Având în vedere că autorităţile române se confruntă cu problema mobilizării forţei de muncă autohtone disponibile din mediul rural, cu creşterea numărului persoanelor plecate la muncă în ţările Uniunii Europene şi cu menţinerea forţei de muncă calificate în ţară, un import de forţă de muncă din China nu este justificat. Cu toate acestea, companiile mari din China văd România ca o punte pentru intrarea pe piaţa europeană, iar volumul schimburilor comerciale va depăşi două miliarde de dolari în 2008. Dezvoltarea şi modernizarea viitoare a Chinei are destule fundamente economice şi politice. Excedentul comercial al Chinei la finele lui 2008 va putea ajunge la 275 miliarde dolari iar economia va creşte cu peste 11%. La un asemenea ritm de dezvoltare, în 2008 China ar putea depăşi SUA după valoarea exporturilor, care în 2007 au fost doar cu 70 miliarde dolari mai mici, clasându-se pe locul doi în lume după Germania. Încă din 2006 rezervele valutare ale Chinei au fost cele mai mari din lume, alimentate de excedentul comercial şi de investiţiile străine directe. La finele lui 2007 aceste rezerve au depăşit 1500 de miliarde dolari, din care 200 au fost încredinţate societăţii de stat China Investment Corp (CIC) pentru a fi plasaţi pe pieţele externe. China deţine aproximativ 408 miliarde dolari în titluri emise de Trezoreria americană. Aceste uriaşe rezerve vor trebui diversificate în monede mai puternice (dolari canadieni, euro şi alte valute asiatice) pentru a compensa pierderile cauzate de deprecierea monedei americane, lucru ce desigur va avea ca rezultat o nouă apreciere a monedei europene. Aşa cum menţiona şi preşedintele Hu Jintao, China are toate condiţiile să continue integrarea internaţională şi drumul spre modernitate, prin creşterea calităţii exporturilor, prin investiţii străine directe şi investiţii chineze în străinătate, prin protecţia mediului înconjurător şi prin lupta împotriva piratării etc., făcând faţă cu succes intensei concurenţe globale şi asigurând securitatea economică a marelui popor chinez. BIBLIOGRAFIE 1. China Business Handbook – 2006, 9th edition, Alain Charles Publishing Ltd, London 2006 Shanghai Basic Facts – 2006, China Intercontinental Press 2006 Informaţii date publicităţii de: · Oficiul Naţional de Statistică al Chinei · Comisia de Stat pentru Dezvoltare şi reformă (NDRC) · Administraţia de Stat pentru Piaţa Valutară · Centrul de Informaţii de Stat din China · Ministerul Chinez al Comerţului · Ministerul Chinez al Agriculturii · Banca de Dezvoltare a Chinei · China Investment Corp · Asociaţia Fabricanţilor de automobile din China · China Securities Jurnal · Administraţia Naţională de Turism din China


[Suggest to a Friend]
       [Print]