Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Relatii chino-romane
Economia chineza versus economia americana - surse de inspiratie pentru Romania
2008/02/26

Economia chineza versus economia americana - surse de inspiratie pentru Romania (Varianta publicata in ziarul "Economistul" din 11 ianuarie 2007) Prof. Dr. Marius Bacescu si Ing. Daniil Dragos De la cea mai dezvoltata economie din lume -cea americana, si de la cea mai dinamica economie -cea chineza, orice tara poate invata atit lucruri bune cit si greseli pe care sa nu le repete. Recent autorii textului de fata au efectuat vizite in SUA si China, raminind impresionati de intensitatea si abnegatia cu care muncesc atit americanii cit si chinezii. Eficienta economiei, organizarea muncii (managementul firmelor) si inventivitatea americanilor pot constitui pentru noi romanii modele de urmat. De asemenea, exemplul Chinei poate fi un model de inspiratie, avind in vedere ca incepind cu anul 1978, aceasta tara a obtinut rezultate remarcabile pe linia lichidarii saraciei si a inapoierii economice din trecut. In cele ce urmeaza vom evita o tratare teoretica si academica a temei, cautind sa prezentam aspecte si concluzii concrete. SUA si China se afla astazi in stadii diferite de dezvoltare, acest lucru fiind datorat unor factori naturali, geografici si istorico-sociali. Produsul national brut pe locuitor in cele trei tari: Tabelul 1 PNB (in dolari SUA) 2003 2004 SUA 37.870 41.400 China 1.100 1.290 (1/32,1 fata de SUA; 1/4,8 fata de med. mond.) Romania 2.260 2.920 (1/14,2 fata de SUA; 1/2,2 fata de med. mond.) Media mondiala 5.520 6.280 Dupa aceste scurte considerente de ordin general, vom prezenta unele din impresiile concrete cu care am ramas dupa vizitele facute in cele doua tari. Astfel ne vom da seama in ce privinta ne-am putea inspira de la americani si chinezi, in vederea lichidarii starilor de lucruri negative de la noi. SUA In SUA te impresioneaza nu doar bogatia (PNB-ul lor pe locuitor este pe locul 4 din lume-dupa Luxemburg, Norvegia si Elvetia- si este de peste 14 ori mai mare ca al nostru) ci mai ales ritmul vietii si faptul ca totul este si se desfasoara la scara mare. Cind sosesti in SUA pentru prima oara, ai impresia ca ai nimertit pe o alta planeta. Te coplesesc zgirie norii, podurile suspendate gigantice si multe altele. La sfirsitul recentei calatorii in SUA, dupa imbarcare, avionul 'Jumbo' a inceput sa ruleze, la minutul programat, spre una din numeroasele piste de decolare ale Aeroportului International J. F. Kenedy din New York. Brusc se auzi o voce ("your kaptain is speeking...") care se scuza ca plecarea va intirzia cu o ora, intrucit in fata isi asteaptau rindul la decolare alte 25 de avioane. Sa facem comparatie cu Aeroportul International Henry Coanda, de unde isi ia zborul din cind ind cind cite un avion mediu curier! Incepind cu anul 1970, facind numeroase calatorii cu masina, de la Atlantic in est la Pacific in vest si de la Cascada Niagara din nord la insulele 'Florida Keys' in sud, s-au putut observa, an de an, noi si noi autostrazi si o calitate din ce in ce mai buna a cailor de rulare. Poti parcurge zeci de kilometri fara sa auzi un singur 'hop', pe care il face o masina cind trece peste o crapatura ori un rost intre placile turnate din beton. In august a. c., calatorind pe cea mai veche sosea din SUA numita 'US 1' (datind din secolul al 17-lea, cind se numea 'drumul postal Boston') s-a constatat ca pina si aceasta cale straveche este transformata intr-o autostrada supermoderna. Rulind pe sosele lor minunate ('highways, superhighways, expresways, turnpikes, parkways, countyroads, scenicroads') poti vedea cit de ingrijita, muncita si curata este America. Peste tot gazonul de pe margini este taiat proaspat, mai ceva ca cel de la Palatele Cotroceni si Victoria. Fiecare petec de pamint care-ti trece prin fata ochilor este lucrat la milimetru! Toate astea denota importanta pe care o acorda americanii, atit muncii in general, cit si mijloacelor de comunicatie. Ei sustin ca nu se poate realiza o societate moderna fara alocarea de fonduri substantiale pentru drumuri. Care este situatia de la noi?! Dupa 1989 imprumuturile noastre externe au crescut de la zero la 36 miliarde dolari la sfirsitul anului 2005 si la 40 miliarde dolari in prezent. Cu acesti bani s-ar fi putut construi autostrazi in lungul si latul tarii. Aceste fonduri insa, s-au scurs ca apa in desert! Nu stie nimeni ce s-a facut cu ele! Pe drumurile noastre dai de hirtoape la tot pasul, iar pe margini vezi destule cimpuri in paragina. Gazonul tuns de pe marginea drumurilor, nu s-a inventat inca la noi. In schimb sunt furate parapetele si semnele de circulatie! Pentru a trai mai bine nu-i suficient sa creasca numarul de autoturisme sau ca unii sa-si cumpere limuzine Maybach de 400.000 dolari bucata. Mai trebuie si drumuri! Americanii considera ca nu se poate crea o economie sanatoasa fara ordine si curatenie. Strazile noastre insa, sunt napadite de gropi, ciini vagabonzi si cersetori. Pe soselele si strazile din America nu vezi nicaieri gunoaie, mucuri de tigara, hirtii, butelii si pungi de plastic, ca pe la noi. Astfel de semne de lipsa de civilizatie vezi pina si in jurul unui bloc in constructie vizavi de TVR sau pe liniile de tranvai din statia Lujerului precum si pe liniile noastre de cale ferata. Locuind in SUA la o persoana care, in 'weekend' si dupa programul de la 'job-ul' sau principal, lucreaza in cadrul unui mic 'business' personal in domeniul computerelor, s-au putut face unele constatari interesante. Atit la noi cit si la ei exista aceleasi computere (concepute in SUA, dar adesea avind eticheta 'Made in China'). Exista insa, o deosebire esentiala in ce priveste utilizarea lor. La noi computerele se folosesc mai mult, ca masini de scris ori pentru posta electronica (E-mail). La 'Internet-Cafe-urile' din oras ori din universitati, multi le folosesc pentru diverse jocuri. In America, computerele se utilizeaza, de regula, ca mijloace de productie ori pentru a-i ajuta pe oameni in diverse activitati din care se pot trage foloase practice. Asta s-a putut deduce vazind genul de clienti pe care-i avea gazda respectiva. De pilda, computerul unei patroane de florarie a fost formatat, iar apoi instalat, in vederea comadarii / livrarii de flori prin Internet si a efectuarii lucrarilor de casa si contabilitate. Un alt client a dorit sa-i fie aranjat computerul pentru a-i gestiona micul sau 'business' legat de cresterea unor vaci de rasa cu 'pedigree'. Alti clienti erau fermieri (cultivatori de griu, porumb, ori avind ferme cu vaci de lapte). Un client a dorit sa-si supravegheze de acasa spalatoria auto fara personal, inclusiv incasarile, starea rezervelor de sapun lichid, etc. Multi americani isi folosesc computerul pentru 'voice/video conversations', intrucit acest procedeu este mai ieftin si mai comod decit prin telefon (stai in fotoliu si auzi discutia prin difuzoare si ii vezi pe interlocutori pe ecran). Exista o multime de alte utilizari ale computerelor, care se intilnesc inca rar in Romania. Dintre acestea mentionam accesarea programelor TV transmise in trecut sau a unor conferinte (video si/ori voce) tinute chiar cu ani in urma, de catre personalitati culturale, stiintifice si politice. S-au generalizat reclamele pe Internet. 'Web site-uri' au pina si micii fermieri. De pilda, formind pe Internet adresa http://www.cookfarm.com/, veti putea vedea pozele si caracteristicile vacilor scoase la vinzare de catre un fermier, indrumari cum sa se ajunga la ferma respestiva, etc. Computerele se folosesc si pentru scolarizarea la distanta. Cei care achita o anumita taxa de scolarizare primesc cite o parola cu care se coneacteaza prin Internat cu profesorul care tine cursul. Asta se poate face la distanta, fie la computerul de acasa, fie urmarind cursul impreuna cu altii intr-o sala prevazuta cu ecran mare. Pentru actionarii care vor sa urmareasca adunarile generale ale actionarilor de acasa, acestea se transmit la Internet (inclusiv de firmele mici) prin sistemul 'web-cast'. In ultimul timp, au devenit populare asa zisele reclame pe Internet cu blocuri de 'pixeli' (ex: http://www.ServiceExcellence2Go.com/). Din ce in ce mai raspindita este utilizarea 'blog-urilor'. Acestea se aseamana cu gazetele de perete de pe timpuri, in sensul ca pe 'blog-ul' de pe Internet oricine poate afisa un 'articol' cu ideile, preocuparile ori sugestiile sale, precum si sa citeasca ceea ce au scris altii. Pentru exemplificare dam adresa blog-ului: http://cetateni-voxpopulivoxdei.blogspot.com Credem ca se cuvine sa remarcam inventivitatea americanilor si eficienta deosebita in activitatile lor de cercetare ('research and developement'). De acest lucru s-a convins concret unul din autori, care pe cind era sef de laborator intr-unul din institutele noastre de cercetari si proiectari (in contextul sosirii lui Nixon -prima vizita a unui presedinte american in tara noastra), a primit impreuna cu alti romani oferte si aprobari de a lucra temporar in SUA. In cei cinci ani (1970-75) pe care i-a lucrat intr-o mare firma americana, a ajuns la concluzia ca noi mai mult ne jucam de-a cercetarea. Daca s-ar fi importat doi cercetatori americani, acestia ar fi obtinut mai multe rezultate practice decit sutele de cercetatori si ingineri din institutul respectiv. Sunt unii romani care considera ca este neindreptatita criticarea de catre strainatate a coruptiei generalizate de la noi. Acestia nu sunt de acord nici cu clasamentul pe 2006 facut de 'Transparency International' potrivit caruia România va fi perceputa, de la 1 ianuarie 2007, cea mai coruptă ţară membră a Uniunii Europene, ea situându-se cu mult în urma celorlalte state-membre sau candidate la aderare. Ei spun ca, intrucit pina si America isi are coruptii ei (dind ca exemple cazurile Enron si WordCom), rezulta concluzia ca si la noi am avea de a face tot cu o coruptie normala. Sa vedem daca asa stau lucrurile. Enron, cea de a saptea firma ca marime din SUA, a intrat in faliment in decembrie 2001, dupa ce a practicat timp indelungat trucuri contabile prin care se minimizau scriptic cheltuelile si se amplificau realizarile, respectiv profiturile. In mod similar s-a procedat la WordCom, trecindu-se cu vederea anumite costuri si umflindu-se veniturile. Deci totul semana mai mult cu raportartarile umflate de pe vremea lui Ceausescu si nu cu metodele brutele de jaf practicate la noi (Bancorex, DaciaFelix, BRS, BID, SAFI, FNI si celebrele 'bidoane' prin care erau sifonati banii spre anumite persoane). Recent vicepresedintele financiar Enron a fost condamnat definitiv la 6 ani puscarie. Un alt vicepresedinte a fost condanat anterior la acelasi numar de ani si isi executa deja pedeapsa. Fondatorul firmei a scapat de puscarie murind de atac de cord dupa pronuntrea sentintei. Desi, presedintele executiv Enron a sustinut ca el nu stia nimic despre practicile contabile respective, instanta la condamnat definitiv la 24 de ani puscarie. La citi ani de puscarie au fost condamnati cei la care a ajuns cea mai mare parte din banii disparuti din escrocheria numita FNI?! Dar pentru celelalte jafuri, 'tunuri' si 'inginerii financiare' despre care s-a tot trancanit in presa, la TV si in Parlamentul tarii? Bancorex si alte banci romanesti au fost pagubite cu aproape 6 miliarde de dolari! Un parlamentar a declarat anul trecut la TV, ca peste 40 miliarde de dolari din banii jefuiti din economia romaneasca au ajuns deja in bancile straine. Consideram ca Domnia sa stie ce vorbeste, intrucit face parte dintr-un partid aflat le putere, respectiv din PNL! Sumele respective reprezinta un procentaj important din PNB-ul tarii noastre. Daca in SUA s-ar ajunje la jefuirea unui procentaj asemanator din PNB-ul lor, s-ar prabusi finantele globului si intreaga economie mondiala! In plus, la americani PNB-ul/loc fiind de peste 14 ori mai mare ca la noi, dupa ce se scade ceea ce se pierde prin coruptie, mai ramine destul pentru a fi impartit si restului populatiei. In Romania, fondurile care ajung la tot felul de 'tepari', ori se pierd in cadrul unor 'privatizari' gen Petrom si Distrigaz sau prin retrocedari neintilnite in alte tari, reprezinta o portiune importanta din PNB-ul nostru extrem de mic. Dupa ce se scad sumele cheltuite pentru aceste destinatii precum si cele aferente veniturilor si salariilor elitei, ramine foarte putin de distribuit pentru salariile si pensiile oamenilor de rind. De aici deriva, in buna masura, cauza mizeriei din tara. In ce priveste structura socio-economica, trebue mentionat ca in SUA, pe linga o patura foarte bogata (dar relativ discreta) exista o clasa de mijloc, care cuprinde majoritatea populatiei. Evident, au si ei saracii lor! La noi, o elita extrem de bogata si infima numeric afiseaza o opulenta sfidatoare, in timp ce marea majoritate a populatiei abia isi poate plati iarna intretinerea. Adevarata clasa de mijloc este aproape inexistenta la noi. Statele Unite nu si-au cedat strainilor nici una din abundentele lor resurse naturale si nici monopolurile. China cu atit mai putin! In schimb, Romania, cu resurse putine si cu o populatie saraca, a concesionat sau vindut (pe mai nimic) unor tari bogate aproape totul; petrolul si cele mai mari banci Austriei (care are un PNB/loc de11 ori mai mare ca noi), telefonia fixa Greciei (PNB/loc de aproape 6 ori mai mare), monopolul distributiei gazelor si apei Frantei (PNB/loc de peste 10 ori mai mare) si Germaniei (PNB/loc de peste 10 ori mai mare), iar ultimul mare zacamint aurifer Canadei (PNB/loc de aproape 10 ori mai mare). Aceiasi soarta a avut productia de ciment, otel (vindut indienilor de la Mital-Steel), aluminiu, etc. Flota comerciala (a saptea din lume, pe timpuri) si cea de pescuit oceanic au disparut fara urma! 'Privatizarea' Petrom reprezinta cea mai paguboasa 'afacere' cu strainatatea incheiata de statul roman, de la intemeierea sa si pina in prezent. Zacamintele certe de petrol (de inalta calitate) si de gaze asociate ale tarii au fost cedate (pina la epuizarea lor completa) firmei OMV, in care statul austriac este actionar majoritar. Intrucit timp de 10 ani primim redevente modice si fixe, OMV-Petrom obtine un profit net de 80% din valoarea productiei, in timp ce la bugetul Romaniei intra numai 8%. In alte tari, companiile petroliere achită taxe de 40% - 65% din valoarea producţiei (in Libia lui Gadafi taxele sunt de 80%)! Pe linga rafinarii, statii de benzina si un institut de cercetari, au fost cedate pina si cimpurile petroliere pe care Petrom le avea in Kazahstan! Cu toate astea, cei din guvernarea PSD care au mosit aceasta 'afacere' sunt anchetati doar in niste cauze minore (termopane, etc). Profitorii mai marunti de pe urma acestei excrocherii a secolului si-au rumegat timp indelungat miliardele 'chivernisite'. Actuala guvernare incepuse sa puna la cale si instrainarea rezervelor de gaz metan (Romgaz). Asta, in situatia in care Romania a ajuns sa importe gaz la pretul cel mai ridicat din Europa (310$/1.000 mc, fata de 240$ platiti de Germania). Anual, Romania plateste in plus cca. 400 mil. dolari, intrucit nu a incheiat contracte directe cu 'Gazpromul' rusesc, ci cu niste intermediari din Elvetia si din alte tari! Din aceste motive, la noi gazele si benzina sunt mult mai scumpe decit in SUA. Noi platim 1,33 $/litru de benzina premium, fata de 0,74$/litru platit de americani. In iarna trecuta, factura de gaze la un apartament de de trei camere din Bucuresti a ajuns la 222$. In SUA, la o vila cu cinci camere situata intr-o zona mai friguroasa ca la noi, s-a platit maximum 182$. In ciuda acestor consecinte dezastruoase pentru populatie, guvernantii intentioneaza sa continue vinzarea catre straini a monopolurilor statului (inclusiv a celor naturale)! Urmeaza sa se vinda strainatatii CEC-ul (infiintat de Voda Cuza ca institutie de stat), Posta Romana ('US Post' este de stat), distributia de electricitate Transilvania Nord, Transilvania Sud si Muntenia Nord, 2 din reactoarele nucleare de la Cernavoda, centralele electrice Turceni, Rovinari, Craiova, etc. Dupa incheerea acestora, economia romaneasca va apartine strainilor in proportie cu mult mai mare decit a apartinut inainte de cel de al doilea razboi mondial! Pentru a completa tabloul, vom mentiona ca, la noi retrocedarile sunt fara limita (in Ungaria si Cehia ele sunt limitate la 75.000 de euro). Desi grofii unguri nu capata nimic in Ungaria, ei vor reprimi in Transilvania palate si mii de hectare. Un urmas al Habsburgilor a primit Castelul Bran (ungurii nu le dau nimic, desi acestia au fost regii lor), iar familia Mihai de Hohenzolern Sigmaringen va primi Castelul Peles plus mii de hectare de paduri si alte proprietati. In schimb, Franta, Germania, Austria, Italia, Grecia, Ungaria si Cehia nu au retrocedat castele si nimic altceva urmasilor fostilor monarhi! Un caz unic in lume il reprezinta privatizarea a trei mari uzine pe mai putin de trei milioane de euro, ca ulterior statul roman sa se oblige sa plateasca pentru ele, despagubiri de 300 milioane de euro urmasilor fostilor proprietari! In presa, cineva a afirmat cu mult umor (negru) ca la noi functioneaza 'legea privatizarii lui Miki Spaga', care suna astfel: "decit sa primeasca statul 100 milioane de $, mai bine sa primisc eu doua milioane si statul un milion". In SUA, se pedepseste aspru pagubirea statului (Al Capone a fost bagat in puscarie pentru evaziune fiscala). In plus, americani precum Dupont, Eastman, Gety, Rockefeller si multi altii si-au lasat mare parte din averi in folosul unor fundatii non-profit, ori pentru construirea unor muzee, teatre, sali de concerte, etc. La ei este luat in seama indemnul lui John F. Kennedy: "ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country". La noi, guvernantii si politicienii se gindesc prea putin la ce pot face ei pentru tara, fiind preocupati mai mult de propriul lor interes. Acest lucru este demonstrat de faptul ca, multi dintre ei au devenit peste noapte mai bogati decit omologii lor din tari bogate. China Acum sa vedem care sunt impresiile si concluziile desprinse din cele vazute in cursul recentei vizite de documentare la Beijing, Shanghai, Canton, Haikou, Honk-Kong si Macao. In primul rind, este de apreciat preocuparea in deschiderea cit mai larga a portilor Chinei pentru investitiile straine. In 2004 aceste investitii au fost de 64.472 milioane de dolari. Cele mai multe au fost facute in provincii cu populatie numeroasa cum ar fi Guandong, Jiangsu, Shandong, etc, precum si in provincii mai mici dar dens populate precum Shanghai, Beijing, etc, asa cum se observa in tabelul 2. Ca o paranteza vom preciza ca deocamdata SUA este principalul recipient al investitiilor straine de pe glob. Astfel, conform datelor UNCTAD, in acelasi an 2004 SUA au primit fonduri directe de investitii (utilizate) insumind 121 miliarde de dolari. Asta spune multe despre inalta eficienta a economiei americane! Tabelul 2 Investitiile straine in China - 2004* Provicia Pop. Invest. str. Provicia Pop. Invest. str. (mil. loc.) mil.$ (mil.loc.) mil.$ Henan 97,2 422 Shanxi 37,1 141 Shandong 91,8 8.664 Tujian 35,1 1.924 Sichuan 87,3 365 Shanxi 33,4 90 Guandong 83,0 10.012 Chongqing 31,2 252 Jiangsu 74,3 8.948 Jilin 27,1 192 Hebei 68,1 700 Gansu 26,2 35 Hunan 67,0 1.418 Mongolia Int. 23,8 343 Anhui 64,6 429 Xinjiang 19,6 40 Hubei 68,1 1.744 Shanghai 17,4 6.311 Guangxi 48,9 296 Beijing 14,9 2.560 Zhejiang 47,2 5.733 Tianjin 10,2 1.721 Yunnan 44,2 142 Hainan 8,2 119 Jiangxi 42,8 2.045 Ningxia 5,9 67 Liaoning 42,2 5. 407 Qinghai 5,4 - Guizhou 39,0 63 Tibet 2,7 - Heilogjiang 38,0 339*) Sursa: The China Business Handbook - 2006 La nivelul anului 2004, cind populatia Chinei era de 1.316,9 milioane de locuitori, investitiile straine erau de aproximativ 49 dolari pe locuitor, ceia ce la prima vedere este putin. Important este insa ca investitiile straine sunt prezente pe toata suprafata "continentului chinez" (cu exceptia provinciilor Tibet si Qinghai unde conditiile naturale sunt mai putin atractive) si ca ritmul lor este din ce in ce mai ridicat. De fapt, se constata o concurenta acerba intre marile companii straine pentru a patrunde in China, care prin harnicia, seriozitatea si meticulozitatea poporului sau, prin imensa piata de desfacere pe care o are devine o tara tot mai atractiva. In cursul anului 2004 in Romania s-au facut investitii straine insumind 4.098 milioane de euro, ceea ce echivaleaza cu cca 5.401 milioane de dolari, adica aproximativ 245 dolari pe locuitor. Majoritatea acestor investitii au constat din cumpararea de catre straini a unor importante obiective economice (pe preturi in general sub valoarea lor). In aceasta situatie se poate aprecia ca sunt mai eficiente investitiile directe chineze de 49$/locuitor, decit cele de 245$/locuitor obtinute prin vinzarea celor mai mari si mai rentabile capacitati de productie de bunuri si servicii. Nu am auzit ca China sa-si vinda strainilor o serie de resurse naturale si cele mai importante obiective economice (la preturi mai mult sau mai putin ortodoxe). In plus, la poarta Chinei bat multe companii straine, dar sunt acceptati numai investitori strategici puternici si seriosi. Acestora li se creaza multiple facilitati pentru ca avantajul colaborarii sa fie reciproc avantajos. Cheltuelile scazute cu salarizarea lucratorilor chinezi (putin pretentiosi si frugali la consum) reprezinta un alt motiv care explica marele interes al companiilor straine de a-si crea capacitati de productie in China. Desi pare neinsemnat, cultul chinezilor pentru curatenie reprezinta si el un factor de atractivitate. La fel ca americanii, ei considera ca nu poate exista eficienta economica si o viata civilizata fara curatenie. In ianuarie 1989, cineva dintr-un grup de romani care se plimba pe cea mai aglomerata artera comerciala din Shanghai a aruncat pe jos un bilet de autobuz. Dupa vreo suta de metri, din acel furnicar de oameni (Shanghaiul avea pe atunci 12 milioane de locuitori; astazi s-a ajuns la 17,4 milioane) a aparut un chinez tinind in mina demonstrativ biletul de autobuz aruncat pe trotuar. Romanul s-a prefacut ca nu intelege despre ce este vorba, multumindu-se sa traga o injuratura neaose. Dar chinezul nu s-a lasat pina ce nu l-a facut pe concetateanul nostru sa depoziteze biletul respectiv intr-o cutie de gunoi. De asemenea, s-a remarcat inca de pe atunci faptul ca fiecare bucatica de pamint era lucrata cu grije. Desi au o populatie enorma de hranit si doar o mica parte a teritoriului lor este cultivabil, in marile magazine de la noi (Cora, Carrfour, etc.) veti gasi mere, pere, usturoi si alte produse agricole importate din China. De unde tragem concluzia ca ei nu si-au defrisat inca livezile de meri si peri! Se poate vedea ca, liderii chinezi nu au mai urmat 'ad-literam' perceptele marxist-leniniste privind nationalizarea mijloacelor de productie. La o parte a economiei, ei se multumesc sa primeasca doar un procentaj din uzufruct (adica din profit), lasind fabricile, uzinele si firmele respective in proprietatea privata a unor capitalisti. De asemenea, ei au renuntat la principiile staliniste de planificare centralizata a economiei nationale. Ei denumesc acest sistem, 'economie socialista de piata'. In cadrul ei au aparut si se dezvolta pietele de capital, a muncii, de marfuri si a tehnologiei. Preturile sunt reglementate de cerere si oferta. Proprietatea si profiturile sunt garantate de stat. In aceste conditii, tot felul de firme noi au fost puse sa concureze cu vechile uzine, fabrici si intreprinderi de stat. Se pune accent pe respectarea stricta a legilor. Coruptia, in multiplele ei forme, este aspru pedepsita. Numerosi mari corupti au fost executati; chiar si aceia care au facut parte din conducerea Partidului Comunist Chinez. Oare, citi dintre numerosii nostri 'tepari', profitori ai 'privatizarilor', autori ai unor mari inginerii financiare, ori cei care au cumparat energie electrica ieftina de la stat si au revindut-o scump inclusiv firmelor de stat, ar mai fi ramas in viata daca s-ar fi aplicat si la noi metodele chinezesti de lupta impotriva coruptiei?! Din 1978 si pina in prezent, China s-a dezvoltat vertiginos. A ajuns sa fie cel mai mare consumator de ciment si de fier beton din lume. In curind va fi si cel mai mare consumator de petrol si energie. Astazi, magazinele din SUA si din multe alte tari, sunt inundate de marfuri produse in China (nu doar imbracaminte si incaltaminte, ci si computere si alte produse manufacturate). Orientarea politicilor guvernamentale chineze se poate releva daca analizam structura cheltuelilor sectorului guvernamental.* Tabelul 3 Cheltueli % din PIB 1. Administratii 6,2% 2. Cultura, educatie, stiinta, sanatate 5,5% 3. Fonduride securitate sociala 2,75% 4. Infrastructura 2,7% 5. Aparare 1,6% 6. Servicii economice 1,4% 7. Subventii 0,8% 8. Cheltueli pentru afaceri 0,6% 9. Alte cheltueli 5,2% Total cheltueli sector guvernamental 27,6% din PIB *) Sursa: Finance Yearbook of China -2004. Cheltuelielile de 27,6% reprezinta 2.987 miliarde de renmimbi (Rmb), fata de PIB-ul total de 10.822 miliarde de Rmb. Se remarca ponderea destul de mare a cheltuelilor pentru cultura, educatie, stiinta si sanatate (5,5% din PIB) si atentia acordata infrastructurii (2,7% din PIB). In anii 1950-60, politica de incurajare a natalitatii dusa de Mao Zedong a creat mari disproportii in structura populatiei, lucru ce a facut ca in 1980 sa se lanseze politica "o familie - un copil", politica ce are implicatii pe termen lung, atit pozitive cit si negative. In China, puterea legislativa suprema este Congresul National al Poporului. Autoritatea executiva este reprezentata de Consiliul de Stat, care controleaza ministerele si comisiile ori birourile de specialitate. Structura puterii centrale se regaseste si la nivelul proviciilor. Astfel, in fiecare provincie functioneaza Congresul Popporului la nivel de provincie, care adopta o serie de reglementari locale. Guvernul provinciei este organul executiv la nivel local. Toate aceste organe aplica politicile satabilite de Partidul Comunist Chinez, cu mentiunea ca armata are si ea o pozitie speciala in structura puterii. Se spune ca, pina in anul 2020, economia chineza va fi cea mai mare din lume. In orice caz, cert este ca China a reprezentat surpriza secolului XX iar unii spun ca ea va realiza un miracol economic in secolul XXI. Noi nu putem sti daca va fi sau nu asa. Istoria ne invata ca singurul lucru previzibil pe lumea asta este faptul ca toul este imprevizibil! Drumul pe care va trebui sa-l parcurga chinezii este foarte lung, in sensul ca nu va fi usor sa-si creasca produsul lor national brut pe locuitor de 32 de ori, pentru a ajunge la nivelul actual din SUA. Americanii la rindul lor nu vor sta pe loc! Se mai pune intrebarea daca resursele planetei (in special de energie) vor putea sustine o dezvoltre a Chinei (inclusiv a Indiei, Braziliei, Mexicului, etc) pina la gradul de consum al actualei societati americane. In cele de mai sus, am cautat sa prezentam mai mult aspectele pozitive si anume cele din care ne-am putea inspira pentru a reduce, cit de cit, fenomenele negative de la noi. Desigur, nu totul este perfect in cele doua tari. Dar multe se pot invata din experienta lor. Totul e sa dorim acest lucru!


[Suggest to a Friend]
       [Print]