Home Informatii despre Ambasada Relatii chino-romane Stiri Informatii de viza Cooperare economica Cooperare stiintifica Cultura Educatie Cunoasterea Chinei
 
   Home > Stiri
,,Măsurile de austeritate ale UE ţin cont de perspectiva economică globală şi nimeni nu poate ignora rolul pe care îl joacă UE şi implicit ţările membre"
2010/07/27

- consideră Excelenţa Sa Liu Zengwen, Ambasadorul Republicii Populare Chineze în România –

Interviu realizat de Maria Constantin

Cum puteţi caracteriza legăturile bilaterale dintre Republica Populară Chineză şi România?

Acum între China şi România există relaţii ample de parteneriat, de prietenie şi colaborare, stabilite astfel în 2004. Anul trecut am sărbătorit împreună 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre China şi România. Putem spune că avem relaţii foarte bune de prietenie tradiţională, care se dezvoltă în profunzime pe zi ce trece.

În ceea ce priveşte voinţa politică, după părerea mea, nu există nicio problemă. Dar pentru ca relaţiile din toate domeniile să se dezvolte spre binele ambelor ţări este nevoie de eforturi comune. În prezent însă, contextul internaţional s-a schimbat foarte mult şi acum situaţia este cu totul alta, atât în Europa cât şi în Asia. Trebuie să avem în vedere această schimbare. Dacă ţinem cont de aceasta, de condiţiile concrete şi de caracteristicile specifice fiecărei ţări putem găsi o platformă vastă, bună, favorabilă pentru întărirea şi dezvoltarea durabilă a relaţiilor bilaterale.

Aceste relaţii de prietenie şi colaborare există de ani de zile, iar cele două popoare au cultivat cu eforturile şi cu contribuţiile proprii aceste relaţii.

În prezent, ambele ţări şi-au exprimat dorinţa de a dezvolta, de a amplifica relaţiile şi schimburile economice. La sfârşitul lunii februarie anul acesta, s-au convocat sesiuni, comisii mixte guvernamentale, în cadrul cărora cele două părţi au discutat concret câteva obiective. Ulterior, specialiştii din cele două ţări au stabilit contacte, în principal în domeniul infrastructurii, mai exact în construcţia de autostrăzi, hidrocentrale şi termocentrale, fiind discutate şi colaborări în domeniul agriculturii.

Cred că tendinţa este pozitivă şi trebuie să subliniez că guvernele locale din România şi China conlucrează, existând peste 20 de localităţi înfrăţite. În aceste cazuri relaţiile sunt foarte strânse, iar spre exemplu, anul acesta s-au făcut vizite şi proiecte, între 5-6 dintre aceste provincii. Capitala României, Bucureşti şi capitala Chinei, Beijing, sunt oraşe înfrăţite, la fel ca şi cel mai mare port din China, Shanghai cu cel mai mare port din România, Constanţa. Luate separat, fiecare din aceste oraşe are un mare potenţial, iar înfrăţirea nu face altceva decât să pună în valoare acest potenţial.

Cred că aceste iniţiative locale, alături de iniţiativele naţionale, ne dau speranţe că lucrurile vor sta şi mai bine. Pot spune că alături de autorităţile române şi autorităţile chineze au acordat o mare atenţie dezvoltării relaţiilor dintre cele două ţări şi sunt optimist că există un potenţial pentru dezvoltarea acestor relaţii şi în viitor.

Există însă şi dificultăţi, cum ar fi faptul că România este stat membru al UE şi trebuie să ţină cont de nişte reguli referitoare la dezvoltarea economică şi socială. China nu face parte din Uniunea Europeană şi deşi menţine relaţiile strategice cu Uniunea Europeană, atunci când China doreşte să întreprindă ceva în România, trebuie să ţină cont de regulamentele Uniunii Europene pentru ţările membre.

O altă dificultate este reprezentată şi de mentalitate, în sensul imaginii pe care una dintre cele două părţi o are asupra celeilalte. Chinezii trebuie să cunoască specificul României înainte de a efectua investiţii aici, la fel cum şi românii trebuie să cunoască specificul Chinei înainte de a investi în China.

Limba este o altă dificultate, cetăţenii români cunoscători ai limbii chineze sau cetăţenii chinezi cunoscători ai limbii române nu sunt suficienţi, chiar dacă la nivelul Ministerului Educaţiei din România si al celui din China, sunt organizate anual schimburi educaţionale cu grupuri de câte 24 de studenţi din China şi din România.

Concret, ce credeţi că ar trebui să facă România şi China pentru a dezvolta relaţii bilaterale durabile?

Putem spune aşa, în cadrul relaţiilor bilaterale politica este fundamentul. Trebuie să menţinem contactele la nivel politic înalt. Relaţiile economice comerciale sunt foarte importante, iar referitor la evoluţia acestora, în 1978 volumul schimburilor economice şi comerciale se ridica la 1 miliard de dolari, doar între întreprinderile de stat chineze şi româneşti.

În prezent situaţia internaţională s-a schimbat, structura produselor s-a schimbat în primul rând, iar schimburile dintre cele două ţări s-au diversificat de la schimburi între întreprinderi de stat la cele între întreprinderi pe acţiuni sau private. Trebuie să ne adaptăm schimbărilor la nivel internaţional din domeniul politic, economic şi comercial. Dacă între 1989 şi 1992 România a fost ţara cu care China a înregistrat cel mai scăzut volum de schimburi bilaterale, ulterior, datorită eforturilor comune trendul ascendent a fost reluat.

China reprezintă a treia mare putere economică mondială. În ce măsură este influenţată în momentul de faţă economia Chinei de criza datoriilor din zona euro?

China este într-adevăr cea de-a treia putere economică mondială, dar nu ştiu dacă poporul român ţine cont de condiţiile concrete ale Chinei, cum ar fi populaţia de 1,36 miliarde de oameni, istoria poporului chinez sau dezvoltarea disproporţională a zonelor.

În China, spre exemplu, pământul arabil ocupă doar 7% din întreaga suprafaţă a ţării. Există 80 de milioane de persoane cu dizabilităţi, ceea ce înseamnă că fiecare 5-6 familii trebuie să susţină o astfel de persoană şi 165 milioane de bătrâni cu vârsta de peste 60 de ani.

Nivelul de trai din China este relativ scăzut, iar populaţia săracă numără 200 de milioane de persoane, cu toate că trebuie menţionat că după 30 de ani de la reforma economică şi deschiderea către lumea din afară, am redus numărul săracilor.

În contextul crizei internaţionale, China, India şi Brazilia şi-au continuat creşterea, ţinând însă cont de problemele existente în alte zone, cum este zona euro. Spre exemplu, Uniunea Europeană sau Fondul Monetar Internaţional au stabilit o serie de măsuri severe, ceea ce a determinat guvernul chinez să investească în cea de-a doua jumătate a anului 2008, 4.000 de miliarde de yuani pentru dezvoltarea Chinei şi pentru a înlătura efectele crizei mondiale. La această sumă s-au adăugat investiţiile guvernelor locale, însumând 1.800 miliarde de yuani, menite să stimuleze consumul intern şi permiţând Chinei să-şi păstreze ritmul de creştere. În concluzie, măsurile luate de guvernele locale şi cele naţional au dat rezultate bune. O dovadă în acest sens a fost faptul că anul trecut economia mondială a crescut cu 4%, iar China a contribuit cu 1%, ceea ce este un procent foarte mare.

Nicio ţară nu poate ocoli criza economică mondială, însă fiecare ţară are specificul ei, pentru că fie alege să împrumute bani de la organizaţiile internaţionale financiare, fie primeşte sprijin de la propriul guvern.

Când preconizaţi o relansare a economiei româneşti?

Am citit nişte informaţii că anul acesta se va înregistra o creştere de 2%, dar acest lucru depinde de anumiţi factori, cum ar fi şi regulamentele aprobate la nivelul Uniunii Europene. Nu sunt economist, însă sunt convins că România o să iasă din această criză, iar economia va relua un trend ascendent.

Recent Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI a declarat că economia Chinei riscă supraîncălzirea şi aparitia unor bule speculative. Consideraţi că această afirmaţie este conformă cu realitatea?

Ritmul actual de dezvoltare al Chinei este datorat măsurilor luate în perioada de criză. Consumul intern, exportul şi investiţiile sunt trei factori foarte importanţi.

Având în vedere dezvoltarea diferită pe zone a Chinei, putem spune că declaraţia directorului general al FMI are şi un sâmbure de adevăr. Pentru stimularea exporturilor şi relansarea economică, unele regiuni au apelat la sume mari de investiţii, provenite din străinătate, de la stat, guvernele locale sau de la firmele private. Dacă ne referim la China ca ţară, aceasta are puterea de a rambursa eventualele împrumuturi contractate, însă la nivelul micilor regiuni, în unele cazuri aceste împrumuturi sunt peste puterile lor.

În ce măsura pot afecta măsurile de austeritate adoptate în statele UE creşterea economică globală?

După părerea mea, aceste măsuri ajută la ieşirea din situaţia de criză, dând efecte pozitive. În unele ţări aceste efecte sunt vizibile, însă în ţările puternic afectate rezultatele nu sunt foarte vizibile. Fiecare ţară se gândeşte la interesele proprii şi rareori două ţări aplică aceeaşi măsură, iar dacă acest lucru se întâmplă, rezultatele înregistrate sunt diferite, în funcţie de specificul fiecărei ţări.

Măsurile de austeritate ale UE ţin cont de perspectiva economică globală şi nimeni nu poate ignora rolul pe care îl joacă UE şi implicit ţările membre.

Cum resimte China criza economică din Europa?

Criza economică din Europa se resimte foarte puternic în China, având în vedere faptul că Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Chinei. Prima jumătate a anului 2009 a fost un moment dificil pentru schimburile comerciale dintre China şi Uniunea Europeană şi de fapt întregul an 2009 a fost dificil din acest punct de vedere, considerând că în primul semestru din 2010 China a exportat către ţările Uniunii Europene cu 20-30% mai mult decât în 2009. Putem spune aşadar, că s-a revenit la un trend favorabil.

Care este valoarea schimburilor comerciale bilaterale dintre Republica Populară Chineză şi România şi cum apreciaţi că vor evolua acestea?

În anul 2009, schimburile comerciale bilaterale dintre China şi România au ajuns la o valoarea de 2,81 miliarde de dolari, iar în primul semestru al anului 2010 valoarea a fost de 1,4 miliarde de dolari, cu o pondere de 0,6 % din totalul schimburilor comerciale ale Chinei cu alte state. În ultimii 10 ani valoarea schimburilor comerciale dintre China şi România creşte anual cu 20 până la 30%.

Care este ponderea investiţiilor chineze în România din totalul investiţiilor chineze pe pieţele externe?

În anul 2009, fondul înregistrat de către firmele chinezeşti a fost de 400 de milioane de dolari, în acelaşi an China ocupând locul 16 în clasamentul investiţiilor străine în România.

În ce sectoare este interesată China să investească în România?

Infrastructura este principalul sector unde atât partea română cât şi cea chineză sunt interesate de proiecte bilaterale. China are experienţa necesară în acest sens, spre exemplu, în China acum există peste 60.000 de kilometri de autostrăzi şi în fiecare an China poate construi 5.000-6.000 de kilometri.

Agricultura este un alt sector cu potenţial investiţional, atât pe partea exploatării pământului, a construcţiei sistemelor de irigaţii cât şi pe parte piscicolă.

Ce mesaj doriţi să le transmiteţi oamenilor de afaceri români prin intermediul publicaţiei noastre?

Salutăm şi încurajăm pe oamenii de afaceri români să meargă în China şi să participe la cât mai multe expoziţii şi târguri internaţionale pentru că au de aflat multe lucruri interesante şi vor avea posibilitatea să încheie parteneriate pe termen lung cu oamenii de afaceri chinezi.

Îi încurajăm pe oamenii de afaceri români să facă investiţii în China, mai ales în zona nord-vestică, unde avem o strategie de dezvoltare. Putem spune că mulţi români deja au găsit un mediu investiţional propice pentru investiţii sau pentru dezvoltarea afacerii lor şi au obţinut realizări majore.

Eu cred că pentru dezvoltarea economiei româneşti este foarte important parteneriatul public - privat pentru că astfel se crează o legătură între stat şi mediul privat şi când una dintre părţi nu are bani vine cealaltă parte cu ajutorul financiar.



[Suggest to a Friend]
       [Print]