Prelegere susţinută de domnul LIU Tao, Ataşat Militar la Universitatea Națională de Apărare „CAROL I",
Inițiativa „Comunitatea umanitară cu destinul comun"
și conceptul „Gestionarea globală comună"
-----o viziune chineză cu privire la securitatea globală
Sunt foarte onorat să accept invitația domnului general maior Mihail Vasile OZUNU și să întâlnesc așa de mulți prieteni. De fiecare dată când vin la Universitatea Națională de Apărare „CAROL I", mereu am sentimentul că mă întorc acasă, asta datorită faptului că în urmă cu 13 ani am urmat cursurile acestei Universități. Astăzi, venind ca să susțin o prelegere mi s-a oferit șansa de a revedea „Alma Mater". Așadar exprim încă o dată mulțumiri domnului general maior Mihail Vasile OZUNU pentru invitație.
Voi vorbi despre 3 subiecte importante:
Primul punct: securitatea globală si inţiativa chineză
Istoric vorbind, Grecia Antică, Roma Antică, Egiptul Antic, Babilonul Antic etc, toate au fost glorioase într-un interval istoric. Portugalia, Spania, Franța, Germania, Rusia Țaristă, Imperiul Britanic, de asemenea au fost glorioase o perioadă limitată de timp. Dar noi, astăzi, investigând problemele legate de securitatea globală, acestea aparent nu au prea multe în comun cu problemele cu care se confruntau imperiile sau regatele anterior menționate. Asta din cauză că în acea perioadă comunitatea internațională urmărea să-și asigure mai degrabă interesele si propria siguranță, sau cel mult siguranța propriei alianțe, decât securitatea globală.
Atunci, care este evenimentul care a dat naștere la societatea preocupată de problemele securității globale? Evenimentul este Primul Război Mondial. Din cauza acestui război lumea a început să fie preocupată de securitatea globală întrucât şi s-a înființat Liga Națiunilor.
Așadar, cine este cu adevărat persoana care a făcut lumea să fie preocupată de securitatea globală? Acea persoană este Friedrich Wilhelm Viktor Albert von Preusen. Toata lumea știe, Wilhelm al II-lea este ultimul împărat al Imperiului German. El a urmat o politică globală de „căutare a întregului teritoriu bătut de lumina Soarelui". El, pentru a obține hegemonia Imperiului German, nu a ezitat să folosească metode și mijloace militare care au distrus pacea internațională, și, din inconștiență, politica sa a dus la izbucnirea Primului Război Mondial, încheiat cu un eşec.
Au urmat Al Doilea Război Mondial, Războiul Rece dintre socialism și capitalism, armele nucleare, biologice, chimice, etc. Aceste importante evenimente istorice au avut o influenţă profundă asupra securităţii globale. Pe zi ce trece, oamenii devin din ce în ce mai preocupați de problemele legate de securitatea globală și acordă o atenție deosebită acestui subiect.
În Era Informațională, cu evoluţia globalizării, Sensurile sintagmei „securitatea globală" au fost extinse în ritm rapit: separatism, extremism, terorism, migrația si imigrația ilegală, proliferarea armelor de distrugere în masă, transferarea averilor, schimbările climatice, crizele economice, diminuarea resurselor naturale, decalajul social dintre bogați și săraci, propaganda ostilă a mass-media, chiar și părerile individuale, toate au devenit materiale de studiu pentru securitatea globală. Trebuie spus că astăzi suntem preocupați de securitatea globală mai mult decât în orice altă perioadă istorică. Marile puteri sunt interesate de subiect, la fel sunt și țările în curs de dezvoltare. Organizațiile științifice acordă o atenție deosebită subiectului, la fel și oamenii simpli.
Indubitabil, securitatea globală este o chestiune cu care se confruntă toți oamenii și este nevoie de fiecare ţară din lume să acționeze în mod comun, sa răspundă și să facă față provocărilor împreună. De fapt, adevărul este că metodele și atitudinea cu care se analizează problemele de securitate globală sunt cât se poate de diferite în comunitatea internațională. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va deveni un fapt. A crescut naționalismul extrem în arena internaţională. Poziția noului președintele al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump se ghidează după ideea: „beneficiile Americii înainte de toate" astfel că politica internă, politica externă, ambele se schimbă.
În fața acestui fenomen de anti-globalizare cu care se confruntă comunitatea internațională, Președintele Republicii Populare Chineze Xi Jinping a propus iniţiativa „Comunitatea umanitară cu destinul comun" și conceptul „Gestionarea globală comună", sugerând că Republica Populară Chineză susține procesul de globalizare și manifestă o atitudine de responsabilitate pentru securitatea globală.
Aici, în cadrul unei discuții academice la Colegiul Naţional de Apărare, vom face un rezumat al iniţiativei „Comunitatea umanitară cu destinul comun" și al conceptului „Gestionarea globală comună":
1. Destinul popoarelor din fiecare țară a lumii este strâns legat. Securitatea globală trebuie să fie apărată de fiecare țară și de popoarele din fiecare țară. Orice stat trebuie să-și asigure securitatea proprie, dar şi în același timp, aceasta nu trebuie să afecteze interesele altor state sau oameni.
2. În securitatea globală se implică diverse domenii precum: politica, economia, cultura, armata, diplomația, opinia publică, propaganda, ecologia, resursele naturale, mediul înconjurător, energia, mass-media, domenii și aspecte pe diferite meridiane ale problemelor de securitate se pot interfera. Apărarea securității globale trebuie să se bazeze pe puterea întregii lumi, trebuie să se bazeze pe participarea tuturor statelor implicate, pe colaborare ceea ce presupune adoptarea unor măsuri complexe.
3. Fiecare ţară din lume are dreptul și obligația de a participa la procesul de gestionare globală, de a construi împreună, de a gestiona împreună, de a împărți și a se ajuta reciproc, de a trăi în armonie, coexistenţa, de a se dezvolta în mod pașnic, de a se consulta prin dialog și de a rezolva disputele internaționale prin mijloace paşnice. Crearea unor Alianțe exclusiviste sau punerea blocajelor multidimensionale nu numai că nu rezolvă conflictele existente, dar nici nu ajută la realizarea securității globale, ci mai degrabă dăunează securității globale.
4. Viitorul dezvoltării globale necesită cunoaștere, privire atentă, preocuparea pentru problemele de securitate, și, pe cât posibil, să se evite decurgerea politicii de forţă şi de hegemonie, jefuirea ţărilor slabe, amestecul în treburile interne ale altor state, formarea unor alianțe exclusiviste, ameninţarea cu forță militară, declanşarea unor războaie, monopolizarea tehnologiei, monopolizarea pieței economice, monopolizarea resurselor naturale, fuga de asumarea responsabilități etc, toate cele enumerate sunt masuri nedurabile.
Iniţiativa „Comunitatea umanitară cu destinul comun" și conceptul „Gestionarea globală comună" propuse de preşedintele Rebuplicii Populare Chineze Xi Jinping diferă în totalitate de acel tip de conduită filozofică care spune că „nu există prieteni veșnici, ci doar interese veșnice" și, de asemenea, diferă de metoda de a răspunde prin formarea unor alianțe exclusiviste sau punerea blocajelor multidimensionale. Aceasta este o idee filozofică care reprezintă echitabilitate şi dreptate, fiind un concept corect ce ajută la rezolvarea problemelor legate de securitatea globală. Această filozofie şi acest concept ar trebui să fie recunoscute de întreaga lume.
Al doilea punct: Securitatea globală și contribuția Chinei
Înainte de toate, Republica Populară Chineză a depus şi aduce eforturi remarcabile pentru apărarea Păcii Mondiale.
Republica Populara Chineză păstrează neîntrerupt cultura națională de mai bine de 5.000 de ani, cultură ce derivă, în principal, din bazele unei gândiri de „evitarea războiului" și „non-violența" din timpuri antice. Gântiţi-vă, în ultimi 200-300 de ani, cum s-au ridicat și afirmat marile puteri? S-au bazat pe vărsări de sânge, pe război, pe folosirea armelor militare și chiar pe folosirea opiumului. Câte războaie au avut loc din secolul al 16-lea până acum? Războaie de colonizare, războaie pentru hegemonie, conflictul dintre Marile Puteri, prea multe pentru a putea fi enumerate. În ultimi 20-30 de ani au izbucnit războaie ca războiul din Kosovo, războiul din Afganistan, războiul din Irak, războiul din Libia, războiul din Siria, la nici unul dintre acestea China nu a participat!
În Era Informațională, cu evoluţia globalizării, opinia exprimată de mass-media internațională exercită un rol foarte puternic asupra securităţii globale. Partidul nostru și liderii de stat au ținut discursuri, au abordat teme precum cooperarea prietenoasă internațională, ideea beneficiului mutual, iar Agenția națională de presă a Chinei persistă în a reda știrile internaționale într-un mod activ, pozitiv, pe față, acest lucru exprimând nivelul înalt de conştiinţă, de răspundere pentru pacea mondială!
Cu mult timp în urmă, noi am militat activ pentru un nou model de relații internaționale ce au la bază colaborarea benefică mutuală. În acest sens, China a stabilit diferite forme de relații de parteneriat cu alte 84 de state, organizații locale, regionale sau internaţionale. Republica Populară Chineză este țara care a semnat cele mai multe tratate de pace din lume, acest lucru accentuând dorința noastră puternică de pace mondială!
Republica Populară Chineză urmărește ca măreția poporului chinez să renască, însă anumite țări adoptă măsuri menite să ne împiedice și să ne îngrădească, unele țări vecine sunt invidioase sau ne suspectează. Ne confruntăm cu blocaje din partea anumitor alianțe în exclusivitate politice, militare, economice, ba chiar cu unele amenințări la adresa integrității și suveranității noastre teritoriale sau provocări vizând spațiul nostru maritim și aerian. În ciuda acestei situații, noi am încercat să ne consultăm, să gândim toate soluțiile posibile și să folosim metode de negociere pentru a rezolva situația. Toate aceste sunt încă o expresie de determinare strategică, concentrare strategică, încredere strategică şi răbdare strategică pe care le are poporul chinez.
În al doilea rând, China a adus şi aduce o imensă contribuție la protejarea stabilității mondiale.
Republica Populară Chineză consideră că nucleul ordinii mondiale îl reprezintă Carta Națiunilor Unite. China apără și susține dintotdeauna doctrina Cartei Națiunilor Unite, fie ca fondator, contribuitor sau ca reformator.
În prezent, anumită mass-media internațională susține deseori ideea că „Republica Populară Chineză va prelua poziția Statelor Unite ale Americii de lider global", „ridicarea Chinei presupune recrearea ordinii globale existente". Aceste lucruri sunt, de fapt, false premise, false ipoteze. Preşedintele Republicii Populare Chineze Xi Jinping în vizita sa în America din anul 2015 a indicat că multe țări din lume speră ca ordinea internațională și dezvoltarea sa să fie raționale, corecte și juste, acest lucru să nu presupună regândirea întregului sistem internaţional de la zero, ci să implice reforme perfecte de îmbunătățire care să țină pasul cu timpurile actuale. Astăzi, noi depunem mari eforturi pentru a construi un tip de relații de parteneriat global. China intenţionează să construiască un nou tip de relaţii cu SUA, anume „fâră conflict, fâră confruntare, cu respect mutual, colaborare win-win", China intreţine relaţii cu Rusia pe baza de „parteneriat strategic complex de cooperare", China mai doreşte să dezvolte cu Japonia un parteneriat de beneficii mutuale, toate acestea arată clar faptul că Republica Populară Chineză depune toate eforturile pentru a apăra stabilitatea globală. Vă rog, să înțelegeți, păstrarea stabilităţii ordinii globale, crearea și dezvoltarea unui mediu pașnic, acest lucru presupune realizarea și îndeplinirea Marelui Vis Chinezesc.
Din anul 1990, de când ne-am alăturat acțiunilor de menținere a păcii şi stabilităţii ale Organizației Națiunilor Unite, China a trimis peste 30.000 de oameni pentru a participa la astfel de acțiuni. Totodată, China este țara care a delegat cele mai multe persoane în acțiuni de menținere a păcii şi stabilităţii dintre toți cei 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Fondurile Chinei alocate pentru acțiuni de menţinere a păcii şi stabilităţii au crescut, ţăra noastră devenind a doua ţară din lume după fondurile alocate în acest scop.
Începând cu anul 2008, forțele navale ale Chinei din Golful Aden și spațiul maritim al Somaliei au efectuat operațiuni de escortă navală, până astăzi a trimis 25 de echipe pentru astfel de misiuni, un total de peste 6300 de nave au beneficiat de escortele navale chineze. Jumătate din navele escortate erau nave străine și nave trimise de ONU care transportau alimente sau cereale. Pentru navigarea internațională liberă și în condiții de siguranță, China a depus toate efordurile de care a fost în stare!
China se implică în mod activ in rezolvarea conflictelor locale și regionale. În cadrul ONU, China și-a luat responsabilitatea de a rezolva problemele din Timorul de Est, Haiti, Iran, Siria , Sudul Sudanului și alte probleme internaționale sau regionale.
Se poate spune că noi am făcut eforturi imense pentru sustinerea ordinii internaționale juste și rezonabile, pentru menținerea păcii şi stabilităţii mondiale.
În al treilea rând, China a adus şi aduce mari contribuții la dezvoltarea globală.
În 1994 în Mexic a izbucnit criza. În 1997 în Asia și Rusia au izbucnit crize, de asemenea. În anul 2001, Argentina și America Latină s-au confruntat cu aceeași situație. În anul 2008 în Europa a început criza economică. Din fericire, Republică Populara Chineză și-a continuat drumul de economia de piață specifică Chinei, arătând lumii un nou tip de economie.
Astăzi, China este a doua forță economică din lume, țara cu cele mai multe schimburi comerciale, ţara care atrage cele mai multe investiții străine, a doua cea mai mare țară care investește peste hotare. Rata de contribuție la creșterea economică mondială rămâne aproximativ 25%, devenind sursa semnificativă de dezvoltare a economiei globale.
Conform Băncii Mondiale, începând 1981 pînă în 2012 în toata lumea s-a eradicat sărăcia pentru 1.1 miliard de oameni, în aceeași perioadă China a eradicat sărăcia pentru 790 de milioane de oameni, având o foarte mare contribuție la nivel global. Scopul nostru este ca până în anul 2020 să eradicăm complet sărăcia.
Guvernul Chinei a promis că până în anul 2020 ponderea emisiilor provocate de dioxidul de carbon pe unitate de PIB vor scădea cu 40% până la 45% față de anul 2005. De asemenea, guvernul chinez a promis că în următorii 5 ani investițiile guvernului pentru energia curată, nepoluantă, vor fi dublate, ajutând astfel la combaterea schimbărilor climatice.
Noi am răspuns pozitiv propunerilor ONU, am oferit ajutoare de aproape 66 miliarde de dolari pentru 166 de state și organizații internaționale, am trimis detaşamente medicale în Africa pentru a lupta împotriva epidemiei provocate de virusul Ebola.
In comerțul internațional, produsele fabricate din China sunt de bună calitate și cu preţul acceptabil, mulțumind pe toți oamenii din diferite ţări, în special pe cei cu salarii mici deoarece sătisfac nevoilor lor, iar pentru dezvoltarea economică şi armonia socială în ţări străine aceste produse sunt de mare ajutor. În unele activități diplomatice, unii ataşaţi militari au spus in glumă: „oamenii din toata lumea se bucură de produse, insă doar chinezii muncesc!". Trebuie menționat că majoritatea produselor exportate de China sunt produse de uz zilnic, nu sunt articole de lux. Profitul nostru vine din munca perseverentă a chinezilor, fiind redus. La anumite nivele, viața fericită a multor oameni din străinatate se datorează muncii perseverente a chinezilor, contribuind în mod indirect la dezvoltare economică şi stabilitatea sociale ale ţărilor din lume. Să ne imaginăm un pic: dacă nu era economia Chinei în plină dezvoltare in ultimii zeci de ani, ce formă ar fi avut economia lumii azi? Dacă pe piața economică globală nu s-ar găsi produse fabricate în China, ce schimbări s-ar fi produs în viața oamenilor simpli ai fiecărei țări?
În al patrulea rând, China mai dorește să aducă o contribuție la gestionarea globală comună.
În ziua de azi, problema cea mai mare cu care se confruntă lumea este criza economică. In 2008 au apărut criza economică de creditare, criza financiară, criza economică. Toate trei au izbucnit simultan. În comunitatea internațională, pe piața globală, s-a lăsat un aer de pesimism. În acest timp, în istoria globală s-a întâmplat o schimbare importantă: grupul G7 a invitat alte 12 noi state să participe la întâlnirea din Noiembrie 2008, în Washington. În cadrul sumitului G20, și a fost pentru prima dată când statele în curs de dezvoltare au participat la discuții în mod egal cu statele dezvoltate pe teme precum Gestionarea globală comună.
În anul 2016, în Hangzhou, a fost convocată Sumitul G20, prilej cu care China a propus 4 măsuri de creștere economică, anume: INOVATIV, ÎNVIGORAT INTERCONECTAT, INCLUSIV. Noi sperăm ca țările din Occident să crească sistemul de inovare, să revigoreze economia, să promoveze comunicarea între toate tarile de pe glob, să crească cooperarea locală și internațională, să existe un echilibru între țările sărace şi bogate şi între beneficiile lor, să facem faţă amenințărilor non-tradiționale la securitatea globală, să scoatem dezvoltarea globală din declinul cauzat de Programul Consensul de la Washington.
În cadrul Sumitului G20 din Hangzhou, China a prezentat o rețetă de gestionare comună de tipul medicinei chinezești. China speră că prin procesul de recuperare lentă a întregului corp, încet-încet se va elimina durerea locală. Comparând cu metoda specifică Occidentului, adică metoda rapidă, precum folosirea medicamentelor cu efecte rapide sau a intervențiilor chirurgicale pentru a elimina direct zona bolnavă, metoda chinezească e foarte diferită. Această rețetă are beneficii pentru dezvoltarea şi stabilitatea globală. Sperăm ca țările din Occident să fie capabile să accepte ideea chinezească și să continue să susțină iniţiativa „One belt, One road", prin care China promovează în mod eficient intercomunicarea cu alte state. Sperăm ca țările occidentale să recunoască poziția importantă a Chinei pe piața economică globală, sperăm ca țările occidentale să nu continue investigațiile infinite asupra produselor fabricate în China, demarând acele așa-numite procese de „anti-dumping".
A treilea punct: Securitatea globală ------ provocările actuale
China nu doar că a propus iniţiative foarte bune şi concepte foarte bune pentru a proteja securitatea globală, dar şi a acţionat în acest sens. În realitate, mass-media din Occident care redau știri reale despre China sunt atât de puține încât aproape sunt inexistente. Trebuie spus că securitatea globală şi gestionarea comună se confruntă cu mari ameninţări.
Provocarea numărul unu: securitatea absolută ----- o capcană
Securitatea absolută pe seama securităţii altor state generează insecuritatea absolută. Wilhelm al II-lea al Germaniei, căutând securitatea absolută, a dat naștere Primului Război Mondial. Adolf Hitler a proclamat doctrina rasei superioare, protejând unilateral beneficiile siguranței unei rase atât de mult încât nu a ezitat să priveze de beneficii pe alții, ceea ce a condus la Al Doilea Război Mondial. După Al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică au căutat și aspirat tot la securitatea absolută, ceea ce a condus la câțiva zeci de ani de Război Rece. După terminarea Războiului Rece, unele puteri globale încă au vrut să mai obțină hegemonia globală, construind noi ordini internaționale exclusiviste: prin încheierea, consolidarea şi extinderea unor alianțe bilaterale sau multilaterale, tot într-o continuă stare ostilă de pornire a unui război. Şi iată, conflictele provoacă problema refugiaților care generează instabilitate și insecuritate atât în Europa, cât şi în întreaga lume. În Era Informațională, odată cu evoluția globalizării, costurile pentru securitatea absolută au crescut fâră precedent, iar căutând securitate absolută inevitabil se va face încă un pas spre declin. Motivul principal al acestui declin este că sistemul este depășit, ideile sunt depășite , maniera în care se acționează este depășită. Trebuie remarcat că pentru toate acestea nu poate fi blamată ridicarea Chinei.
Provocarea numărul doi: prejudecățile istorice------o limită
Din motive istorice, granițele comunității internaționale sunt delimitate de către oameni: precum şi statele dezvoltate şi cele mai puțin dezvoltate, statele democratice şi cele dictatoriale, statele capitaliste şi cele socialiste, statele musulmane şi cele non-musulmane etc, din cauza cărora s-au înființat anumite organizații şi grupuri internaționale exclusiviste, adoptând măsuri discriminatorii faţă de alte state, provocând fel şi fel de stări antagonice. În mod special în ultima perioadă această stare antagonică crește și apare pe întregul glob, în multe zone regionale. Fâră a face ceva în privința asta, cu siguranță se va ajunge la noi conflicte și noi blocaje greu de mediat.
Provocarea numărul trei: reacțiea violentă ------ un eventual război
Pentru rezolvarea conflictelor și tensiunilor actuale se pot folosi instrumente politice, economice, diplomatice, ori multe metode combinate. În realitate, tot sunt anumite țări care apelează mai degrabă la măsuri simple și violente ca să rezolve conflictele existente, din aceasta cauză războaiele au avut loc în Kosovo, Irak, Afganistan, Libia și Siria. În prezent, unele țări par mai degrabă înclinate spre a apela la metode de forță militară pentru a rezolva dispute internaționale. Între țările puternice zonele tampon aproape au dispărut total, întrucât securitatea globală şi regională au devenit din ce în ce mai slabe și mai fragile.
Provocarea numărul patru: standardele egoiste – terorismul
Odată cu dezvoltarea globalizării e greu să previi obstacolele egoiste, iar în abordare a forțelor teroriste nu există o normă comună, sau mai bine spus, standardele sunt duble. Unele puteri teroriste se folosesc de conflictele și tensiunile internaționale pentru a supravieţui în diferite colţuri ale lumii. Forțele teroriste se extind neîntrerupt și pătrund întregul glob, ceea ce duce la desfășurarea unor operațiuni antitero care nu se știe cât vor dura, iar aceste puteri teroriste cu cât sunt mai atacate cu atât se răspândesc mai mult.
Provocarea numărul cinci: evitarea asumării răspunderii – un vid de gestionare globală
Fiecare stat din lume este de acord să împartă beneficiile globalizării, dar nu doreşte să-și asume resposabilitatea pentru securitatea globală. Ameninţările globale devin din ce în ce mai mult, precum şi proliferarea armelor de distrugere în masă, săvârşirea infracţiunilor transnaționale, schimbările climatice, diminuarea resurselor naturale, decalajul social dintre săraci și bogaţi, prejudecăţile mass-media. Cu toate acestea,unele ţări persistă în principiul „interesul propriu este mai presus", întrucît nu vor semna un tratat internațional restrictiv, ceea ce înseamă ignorarea securităţii globale.
În concluzie:
(1) Întreaga securitate globală se confruntă cu provocări din ce in ce mai severe.
(2) Problema apărării securității globale este din ce în ce mai stringentă și este nevoie de participarea în comun a fiecărei ţări implicate.
(3) Republica Populară Chineză, referitor la problema securității globale a propus o filozofie avansată și bine gândită și a adus contribuții remarcabile care ar trebui să primească o mai mare apreciere și recunoaștere.
În încheiere, mai menționez câteva speranțe:
Sperăm să nu mai repete istoria a lui Wilhelm al II-lea, căutând securitatea absolută, a dus la Primul Război Mondial;
Sperăm să fie ţinute sub control sentimentele ostile în evoluţie pe plan internațional;
Sperăm să nu mai fie folosite metode violente pentru a soluţiona problemele de securitatea globală şi regională ce apar în procesul de globalizare;
Sperăm să dispară standardul dublu în lupta împotriva terorismului;
Şi mai sperăm ca fiecare ţară, mai ales marile puteri ale lumii, să manifeste mai multă disponibilitate, contribuind cu mai multă eficienţă.
Mulţumim pentru atenţie!